Ovidiu SIMINA

The Big Blue Tuna-fin Storry... Tokyo Tsukiji Fish Market

2010-04-30T11:06:00.013+03:00

O plimbare prin Tsukiji Fish Market din Tokyo poate aduce experienţe interesante chiar şi în afara programului de licitaţie care a făcut celebră zona pieţei de peşte...

La ora 14:00 (când toată activitatea în piaţă s-a terminat, vânzătorii au spălat deja locaţia unde s-a desfăşurat licitaţia, iar peştele a fost deja livrat la restaurante), undeva pe străduţele din zona piaţei este programat spectacolul tăierii unuia dintre cei mai scumpi peşti din lume: Tonul Albastru... cautaţi pe net sa vedeţi cam cât ar fi putut plăti în această dimineaţă patronul lanţului de restaurante care se dă în spectacol (tipul cel gras din imagine; locaţia este foarte cunoscută, sunt multe restaurante de-ale lui prin oraş, cel mai apropiat local din reţea se află pe... strada alăturată!). Din acest peşte uriaş se face sushi...

Iată şi filmul tăierii uriaşului peşte...

După ce se taie prima bucată (cam 1/4 din peşte, în lungime), folosind diverse cuţite care de care mai mari (de fapt, să le fi numit săbii era cam puţin...), patronul oferă celor prezenţi bucăţele de peşte... Delicios! Îmbulzeala este maximă, lumea fotografiază, se întind să guste tonul proaspăt...

Spectacolul se mută apoi în interiorul "susheriei", unde se procedează în continuare la tăierea celei mai gustoase bucăţi: muşchiul tonului albastru, din care se face cel mai bun sushi! Apropo: ceea ce vedem noi în conservele de ton de peste tot în lume nu este decât ceea ce aruncă la gunoi nenea asta, adică resturile... Părţile gustoase pot fi gasite doar în genul acesta de localuri... Şi nu neapărat în localuri de fitze!

Iată şi rezultatul final! I-am cerut tipului care a pregătit sushi în faţa mea să-mi dea doar bucăţi din peştele abia tăiat. Puteam găsi peşte mai proaspăt? Doar dacă-l mâncam direct în barcă, imediat după pescuire... Ştiţi cât costă un aşa deliciu? Doar 98 yeni, adică ceva sub 1 (un) euro! Nu stau să mă gândesc cât ar putea costa aşa ceva în Bucureşti... ;)

Foto şi video: Ovidiu Simina, Tokyo (30.04.2010)

Cherry Blossom, 2010 Edition...

2010-04-30T11:05:00.001+03:00

imagini... in curand ;)

Primăvară japoneză...

2010-03-15T05:30:00.006+02:00

Cireşii sunt pe cale să explodeze. Ce am reuşit să fotografiez sunt doar nişte pruni şi un cireş dintr-un soi mai timpuriu (deja mai în sud, chiar şi la munte, pomii s-au scuturat deja de flori). Cum maşina e în service pentru încă câteva zile :) am luat-o la pas în aerul dimineţii: suprevieţuind o dată în plus unui cutremur ca cel de aseară, Tokyo miroase a flori! Dacă pomii încep să se umfle în muguri, la concurenţă cu magnoliile ca peste tot victorioase, după un weekend cu vreme amestecată, jardinierele, trotoarele şi toate peticele de verdeaţă dintre betoane s-au umplut de culori. Oare unde au stat ascunse până ieri? Cred c-a venit primăvara...

p.s. mă bate gândul să ies la vânătoare de flori! Trebuie să luam măsuri. Sakura se aproprie, noua prognoză anunţă că atentantele la siguranţa vizuală a cetăţenilor vor începe la Tokyo fix cu ocazia echinocţiului de primăvară...

Tokyo Marathon 2010

2010-02-28T09:18:00.010+02:00

Ehei, să se fi dat peste cap Bucureştiul să organizeze macar o ediţie de maraton internaţional... Aş fi fost curios cum s-ar fi descurcat Primăria locală dacă era nevoită să blocheze oraşul în cruce, aşa cum s-a întâmplat azi la Tokyo. Dacă şoferii niponi ar fi fost (puţin) mai iscuţi în mînuirea volanului montat în partea dreaptă a maşinii, aş fi putut zice că s-a circulat mai mult decât decent, chiar fluent. Oricum, am străbătut oraşul în diagonală, ocolind blocajele, în mai puţin timp decât se ajunge din Drumul Taberei în Piaţa Revoluţiei marţea pe la 07:30... Este totuşi adevărat că la mesajele organizatorilor de a lua metroul şi a participa mai degrabă la încurajarea celor 35.000 atleţi profesionişti (între care a fost invitată şi românca Nuţa Olaru) şi amatori care alergau prin ploaia rece, japonezi şi-au lăsat maşinile în garajele lor mici şi au luat umbrelele... Lucru care nu s-ar prea fi întâmplat în Bucureşti (sau oricum nu fără o mulţime de discuţii), indiferent de autostrada suspendată de poveste. Sau poate tocmai asta să fi fost o soluţie?

Coloana Tokyo Marathon 2010 în zona Ginza (Teatrul Kabuki-za), la ieşirea soarelui

7 - 8 mai - Brussels, capitala Belgiei

2009-05-13T21:47:00.004+03:00

Brussels

Misiunea Permanenta a Romaniei la UE - meeting
Consiliul Uniunii Europene - meeting
Comisie - carti la receptie
Actiunea Jean Monnet - carti
IPA Brabant - prieteni

ieftina berea la Carrefour... faina ciocolata. Tarta cu cirese nu a fost extraordinara!

...

Brussels - Charleroi Sud - Charleroi Airport - Bucuresti Baneasa
Restul echipei a venit cu autocarul, via Viena, capitala Austriei

5 mai - Berlin, capitala Germaniei; 6 mai - Munster - Brussels

2009-05-13T21:40:00.005+03:00

Berlin - cea mai mare surpriza la cazare [macar la Brussels, unde a fost mai nasol, nu am platit nimic...]

Mancarea buna, dulciurile in turnul TV sunt ok. Ca o concluzie: 7 oameni la Berlin am platit exact cat 8 oameni la Bruxelles, iar in a doua locatie am avut si bauturile incluse... Pacat ca centrul orasului (Alexander Platz), dar si mai spre periferie (Kantstrasse) e cam gol seara... La suveniruri se inchide la ora 19:00. Cam devreme...

Berlin - Munster - cu ploaie.
Scoala de la Munster e simpatica, au dotari faine.

Bruxelles-ul e fain mereu, mai ales daca cunosti locurile :)
Cazarea nasoala, dar cu circumstante atenuate :))

Praga - Berlin

2009-05-05T02:25:00.001+03:00

Praga - capitala Republicii Cehia

Praga - Berlin

Berlin - vizita minister
Cazare...

Budapesta - Praga, capitala Cehiei, via Bratislava, capitala Slovaciei

2009-05-04T08:13:00.002+03:00

Budapesta - Praga, capitala Cehiei, via Bratislava, capitala Slovaciei.

Budapasta: vizita Academia ILEA
Cazare: Praga, Diplomat Hotel

Am trecut doar pe lângă Bratislava, nu am oprit absolut deloc. Astfel că dacă în urmă cu 9 ani am trecut măcar cu maşina de-a lungul Dunării - prin centrul oraşului - şi pot spune ca "am traversat oraşul", acum l-am vazut doar de la departarea autostrăzii, trecând razant pe lângă el. Deh, nu eu hotaresc acum unde şi când se opreşte autocarul! Şi chiar îmi spuneam încă din 1999 că nu mai călătoresc în voiaje organizate de alţii, mai ales cu autocarul :)

Am revăzut Praga după 9 ani: prin iulie-august 2000 am stat o săptămână aici cu ocazia unui congres al romilor. Atunci nu am apucat să văd prea multe din acest frumos oraş, iar acum şi mai puţin: am ajuns la hotel puţin înainte de ora 9 seara, astfel că am ieşit cu grupul la plimbare pe întuneric (hotelul este la capătul unei linii de metrou, la doar 3-4 staţii de centrul istoric). Acum, la o distanţă relativ mare după prima vizită [am incercat să plătesc nişte vederi cu una din bancnotele pe care le păstram din 2000; cea de 20 coroane a suscitat interes pentru vânzători: mi-au spus că era încă în uz, dar oarecum retrasă din circulaţie, deja foarte rară în Cehia - acum se folosesc mai mult monede de 20 Kc, chiar mi-a mulţumit că i-am dat respectiva bancnotă!], oraşul îmi pare altcumva, s-a modificat ceva... Centrul este mai gălăgios, mai agitat, aglomerat. Se construieşte / se reface mult în centru, piaţa centrală arată ca un şantier, chiar şi podul vestit către castel (Podul Carol) este în renovare parţială; oraşul evoluează. Foarte mulţi turişti (un coleg a observat foarte mulţi asiatici pe stradă şi persoane de culoare - cu siguranţă nu era aşa acum 9 ani!). Acum am văzut oraşul noaptea, spre deosebire de rândul trecut când am umblat mai mult în timpul zilei (acum am avut oarece probleme să îmi reamintesc străzile, mergând mai mult pe jos, nu am mai avut maşină la dispoziţie...). Centrul pare un imens bazar de suveniruri - mai ales cristaluri de Bohemia (am înţeles că principalele fabrici au cam dat faliment aici, mai au una sau două) şi multă sticlărie "de artă" - majoritatea par a fi făcute special pentru turişti. Preţurile la majoritatea produselor au sărit foarte mult (doar mâncarea este mai ieftină aici, în condiţiile în care salariul minim este dublu faţă de România) - de altfel am observat şi în iarnă în aeroport că Praga pare să fie unul dintre cele mai scumpe aeroporturi din UE. Ce mi-a plăcut: poşta centrală de lângă piaţa din faţa muzeului este deschisă până la miezul nopţii, iar magazinele de suveniruri până la 11 (magazinele universale de genul Tesco au program până la 9 seara, iar alte magazine - sticlărie etc. până spre 10). Casele de schimb valutar din centru arată un curs mai bun decât cele de la hoteluri, aeroport sau punctele de frontieră terestre, dar trebuie să fii atent la comisionul practicat (de fapt, la mesajele cu litere minuscule înscrise pe afişele din faţa sediilor: întotdeauna este bine să întrebi cât capeţi pentru o anume sumă de valută, la schimb, nu să îţi calculezi suma doar în funţie de rata de schimb scrisă cu caractere mari, s-ar putea să nu observi menţiunile care schimbă totul!).

Ca o concluzie, referitor la impresiile faţă de acum 9 ani: oraşul a pierdut ceva din liniştea sa, devine prea agitat. În rest, este la fel de frumos... Merită revenit.

Fotografii: cu altă ocazie :)

Budapesta - capitala Ungariei

2009-05-03T15:16:00.001+03:00

3 mai 2009

Timisoara - Arad - Nadlac - Budapesta

Hotel Mercure Budapesta, Buda

vizita Parlament maghiar
masa, shopping City Mall (ceva de genul asta)
voiaj pe Dunare, cina cu grupul

Europa - 8 capitale europene

2009-05-03T15:14:00.001+03:00

Voiaj in Europa prin vreo 8 capitale unor state membre ale Uniunii Europene: Bucuresti - (Timisoara) - Budapesta - Bratislava - Praga - Berlin - (Munster) - Brussels - poate Luxembourg - Viena - (Oradea) - Bucuresti.

Interval: 2 mai - 11 mai
Mijloc de transport: autocar

.... va urma ...

Primavara in Iordania

2009-04-02T07:06:00.001+03:00

Drumuri spre mănăstiri (1): Măn. Pasărea

2009-01-25T15:48:00.007+02:00

Drumuri spre mănăstiri se doreşte reluarea unui mai vechi serial, la 8-9 ani după apariţia primului serial în suplimentul turistic al revistei Focus Vest, Timişoara.

Astăzi 25 ianuarie 2009 am ajuns la Mănăstirea Pasărea, în apropierea Bucureştiului, un loc unde voiam să ajung de mai multă vreme. Ca o observaţie simpatică: anul trecut am decis să mă apuc de umplut cu text şi foto spaţiul virtual al acestui jurnal cu idei turistice după ce mă întâlnisem cu nişte ghiocei în Bulgaria, de 1 martie... Dacă în urmă cu doi ani am văzut primii ghiocei tot în Bulgaria, la Sofia, la mijloc de ianuarie, astazi am văzut primii ghiocei pentru 2009! Din pacate, nu undeva încă vii, în pământ, dar erau proaspeţi, abia depuşi la o icoană în biserica mare a Mănăstirii Pasărea. Să vină deja primăvara aici în Bucureşti? Nu cred: până nu văd magnolia îmbobocită la Sf. Anton, lângă Curtea Veche, nu cred :)

poze, video - urmează

O iarnă muzicală (2): New Year Concert with New Japan Philharmonic, Tokyo

2009-01-03T15:17:00.019+02:00

New Year Concert - 3 ianuarie 2009, 14:00
New Japan Philharmonic
Sumida Tryphony Hall
1-2-2 Kinshi, Sumidaku, Tokyo 130-0013 Japan

În deschidere:
"Shishimai" (Lion Dance) - Japanese New Year, and sake tasting, 13:05

###

New Japan Philharmonic (Tokyo, Japonia)
Dirijor: Tatsuya Shimono
Vioara solo: Asami Tamura

J. Strauss II - Fledermaus: Overture
J. Strauss II - On the Beautiful Blue Danube
J. Strauss II - Thunder and Lightning Polka
J. Strauss II - Kunstler Quadrille nach Motiven beruhmer Meister
Britten - Matinees musicales: Waltz
Sibelius - Andante Festivo
Beethoven - Romance No.2 op.50 (solo vioara)
Respighi - Pines of Rome:The Pines of the Appian Way

New Japan Philharmonic (fragment din Concertul de anul nou 2009)

Japonia: Muntele FUJI, ianuarie 2009

2009-01-03T15:17:00.017+02:00

Muntele Fuji (Japonia) văzut din trenul Shinkansen - 1, 2 şi 3 ianuarie 2009

[între Nagoya şi Tokyo şi retur]

Acelaşi munte Fuji văzut din capitala Tokyo - în spatele zgârie-norilor, la răsăritul soarelui (2 ianuarie 2009)

Japan: Smoking on streets prohibited! Ce chestie faină...

2009-01-02T15:24:00.017+02:00

Osaka

Tokyo

Nagoya

Japan by night: Osaka, Kyoto, Tokyo, Nagoya

2009-01-02T15:24:00.008+02:00

Osaka

Kyoto

Copilaşii japonezi

2009-01-02T15:23:00.020+02:00

moda japoneza...

2009-01-02T15:23:00.004+02:00

pictures

moda japoneza...

2009-01-02T15:23:00.003+02:00

pictures

A Happy New Year for 2009!

2009-01-02T15:22:00.000+02:00

Happy New Year!

O iarnă muzicală (1): Konzerthaus Berlin, Weihnachtskonzert mit der Philharmonie der Nationen

2008-12-13T03:30:00.002+02:00

O iarna muzicală:
Konzerthaus Berlin, Weihnachtskonzert mit der Philharmonie der Nationen

Deutsche Guggenheim Berlin

2008-12-13T03:29:00.001+02:00

Deutsche Guggenheim Berlin

Concerte de iarna in Bucurestiul aglomerat...

2008-12-07T22:29:00.007+02:00

Romanian Piano Trio - Astor Piazzola (bis in concertul sustinut alaturi de Orchestra Nationala Radio, 5 decembrie 2008 - Sala Radio)

The World is a camera...

2008-11-14T20:41:00.001+02:00

The World is a Camera. Please smile!

Toamna in Tarile de Jos: Brussels (Belgia) si Rotterdam (Olanda)

2008-11-14T16:52:00.001+02:00

Voiaj cultural (2): Schumannhaus Bonn

2008-10-30T10:13:00.004+02:00

Mittwoch, 29. Oktober, 20 Uhr

Schumannhaus Bonn
Temirzhan Yerzhanov, Klavier

Brahms: Rhapsody op.76 Nr. 1 b-Moll
Schumann: Sonata Nr. 1 op.1
Ravel: Pavane pour une infante defunte (1899)
Mussorgsky: Bilder einer Ausstellung

...revin cu amanunte si fotografii. Sonata Nr.1 si Picturi intr-o expozitie s-au auzit foarte fain! :)

Initial plecasem spre un alt concert, tot in cadrul festivalului Schumann, concert ce trebuia sa aiba loc la ora 19 in biserica evanghelica St. Trinitas (parca...), dar concertul a fost anulat pe motiv de boala (viola si pian, urma sa se cante Schumann, Debussy si inca ceva...). Pana la urma am ajuns sa ascult un recital de pian, in casa unde a murit Schumann, fiind internat de o boala mintala... In prezent acolo este biblioteca muzicala a orasului cunoscut ca fiind locul de bastina al lui nenea Beethoven.

La Bonn, toamna: Meeting Beethoven!

2008-10-28T23:09:00.006+02:00

In fata sediului central Deutsche Post si curtea sediului Deutsche Welle - spre Rhin (ambele in Bonn, toamna)

Meeting Beethoven, un teatru-concert in aula a ceea ce a fost pana in urma cu vreo 18 ani Parlamentul Federal German, acum Centrul International de Conferinte Bonn - the UN City

...
Sonata Lunii
Simfonia a 9-a, cu cor (Oda bucuriei)
Simfonia a 5-a
si altele...

Timisoara, toamna...

2008-10-28T15:02:00.007+02:00

Timisoara, la ceas de toamna...

Si - bineinteles - to be continued! Indiferent ce mi se scrie "pe privat" :) Apropo, hotelurile nu mi-au mai scris nimic...

Voiaj cultural (1): Filarmonica Banatul Timişoara - Opera Naţională Română Timişoara

2008-10-26T14:30:00.006+02:00

M-am gîndit că ar fi o idee simpatică să fac un tur al orchestrelor simfonice din România...

Cum din păcate majoritatea orchestrelor au concerte vinerea, când în general nu pot ajunge să le ascult - majoritatea dintre trebuie să fim la serviciu şi vinerea, nu? - îmi va fi greu să finalizez foarte repede acest proiect, deşi nu e nici o grabă :) Va fi nevoie să aştept ceva festivaluri care vor pune concerte şi în weekenduri, pentru a călători atunci spre oraşele ţării care găzduiesc orchestre.

Aflându-mă însă în Timişoara într-o zi din cursul săptămânii, am spus că e păcat să ratez un concert la Filarmonică, mai ales că se anunţa şi participarea Romanian Piano Trio. Câteva zile la Timişoara, în capitala Banatului: vineri seara la Filarmonică şi duminică seara la Operă.

Vineri, 24 octombrie 2008, ora 19:00 - Filarmonica Banatul - Concert simfonic
Dirijor: Radu Popa
Solişti: Romanian Piano Trio: Alexandru Tomescu – vioară, Horia Mihail – pian, Răzvan Suma – violoncel
Program - Beethoven: Triplul concert pentru pian, vioară, violoncel şi orchestră, op.56; Beethoven: Simfonia a III-a în Mi bemol major, op.55 „Eroica“.

Duminică, 26 octombrie 2008, ora 19:00 - Opera Naţională Română din Timişoara

Traviata

- urmează fotografii...

O vara muzicala (3): NABUCCO - Le Spectacle

2008-09-29T02:31:00.004+03:00

O vara muzicala (3): NABUCCO - Le Spectacle
Nabucco - Opera de Verdi
Paris - France
27.09.2008 - 20:30, Stade de France, Saint Denis, France

to be continued :)

O vara muzicala (2): Bad Nenndorf, Schleswig - Philharmonie der Nationen

2008-08-18T01:49:00.005+03:00

Bad Nenndorf (circa 30km de Hannover, Germania) - cam pentru batraneii cu probleme reumatologice, zici ca in acel sat nu se intampla niciodata nimic... cam suspect de liniste :) apa termala in schimb, cazare ieftina, multa verdeata, desi cam racoare...

Schleswig (o suta si ceva de km de Hamburg, in nord, dupa Kiel, intre Marea Baltica si Marea Nordului, la doi pasi de granita daneza) - oras pescaresc (adica oamenii de acolo au multe barci si in restaurante miroase fain a peste :) localitate cu case de prin 1700... fain de tot!

Justus Frantz - Philharmonie der Nationen
urmeaza fotografii...

New York - The Metropolitan Museum of Arts

2008-08-09T21:00:00.005+03:00

New York - Brooklyn, Manhattan
Central Park, poze [updated: thanks Ina pt. corectura]
The Metropolitan Museum of Arts
SOHO
vapor - Statuia Libertatii, Ellis Island - immigration museum
Shopping. Shopping. Money spending.
New and old friends. Romano-americani si spaniolo-cubanezo-americani...
Back to home, before continuing the musical summer in Europe :)

p.s. apropo, cunoscatorii spun ca berea e... de cacao! supa merge.

concluzia: hainele au ACELASI pret ca in Europa, in schimb electronicele si foto sunt better :)

New York - Brooklyn, Greenpoint, Manhattan

2008-08-06T17:24:00.003+03:00

In total cam 400 mile in Canada si SUA, la volan. Adica vreo 600 km. Soare, ploaie, ceata, dimineata, noaptea, 4 benzi dar si una pe sens, bara la bara dar si 80mph. Record absolut pentru mine. Dar am traversat Manhattanul cu harta pe genunchi spre JFK, la 11 a.m. :)
[- GPS-ul de pe masina pierduse semnalul din cauza cladirilor prea inalte]

p.s. suportul muzical a fost: classical music. Doar spuneam ceva de o vara muzicala, nu? :)

Prieteni noi in Mississagua (Toronto, ON, Canada) si Montreal (Quebec, Canada)

2008-08-04T19:34:00.002+03:00

despre cum am gasit romani de treaba langa Toronto si in Montreal, oameni faini care ne-au luat acasa si ne-au pus la masa.
acum suntem in Montreal, dupa-amiaza plecam spre New York, la volanul aceluiasi Pontiac G6.
intre timp am fost opriti si de politia rutiera canadiana pentru depasirea vitezei in localitate (la ei si pe autostrada se merge cu doar 100 la ora), dar am sfarsit facand poze si schimband tricouri contra insigna luata din pept :)
detalii si poze atat in jurnalul de voiaj (ce va fi completat, la un moment dat) cat si in - viitoarea - pagina dedicata IPA.
pana atunci, keep walking!

Pelerinaj, Ortodoxism, Diaspora (3)

2008-08-04T07:29:00.003+03:00

Aici vor fi poze cu biserica Sf. Andrei din Mississagua (Toronto, Ontario, Canada), Manastirea Sfintei Cruci din Toronto (Ontario, Candada), Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului din W... (Montreal, Quebec, Canada), biserica Sf. Gheorghe din ... (Montreal, Quebec, Canada - sfintirea bisericii, nou cumparata de la catolici) si Catedrala Sf. Ioan Botezatorul din Montreal (Quebec, Canada).
Poate va fi ceva si legat de cina cu Parintele Cyrill, staretul Manastirii Acoperamantul Maicii Domnului, si seara petrecuta cu dl. Grigore Alexandru si P.S. Ioan Casian, episcop-vicar al Arhieposcopiei Ortodoxe Romane a Americii si Canadei (BOR).

Greetings from Niagara Falls, Ontario, Canada + Toronto

2008-08-01T07:43:00.012+03:00

Greetings from Niagara Falls, Ontario, Canada!
vorba lu' Pepe: salutari cu ape!
- aici vor fi imagini cu (de sub) cascada, ba chiar si video!!!

Now, in Toronto, Ontario. Intr-o alta casa de romani. Prietenii unor prieteni ai prietenului...
Ce e mai simpatic: gazdele noastre din Toronto sunt ambele orginare din Deva :)

Maine seara [ora Canadei, US Eastern time] ar trebui sa gasim cazare pe langa Ottawa, capital city. Apoi intalnim alti romani in Montreal. In Canada stam pana in 4 august...

p.s. da, am mai trimis cateva vederi. dar cele de la Chicago au ramas la neamurile de acolo :), cele din Detroit sunt pe drum. spre cei carora le-am trimis, normal ;)

Chicago - windy city (imagini cu/de pe Windy); Detroit - motor city (read: dead city!)

2008-08-01T07:38:00.002+03:00

Greetings from USA

bineinteles ca voi reveni :)
poate la intoarcerea acasa sa pun poze [pentru ... persoanele curioase: dupa 17 august!]
pana atunci, keep rolling, keep driving.
by the way: am reusit sa tin si eu volanul pentru vreo 140 mile. dupa intrarea in Canada am preluat eu volanul unui Pontiac G6...

- to be continued. sometimes!
;)

O vara muzicala: Ibbenburen, Ravinia Festival...

2008-07-27T06:57:00.006+03:00

Revin cu poze si putin text...

Justus Frantz, Philharmonie der Nationen, Osnabruck, Ibbenburen, Munster...

26 iulie 2008, in Chicago, IL, USA.
Dupa concertul Chicago Symphony Orchestra cu Mahler a 8-a, in cadrul Ravinia Festival...

Chicago si Ravinia Park - Metra station si Ravinia Festival...

Mare stire: un politist roman a facut inconjorul lumii in 31 de zile

2008-07-09T21:00:00.006+03:00

Ei, să fie, ce mai grozăvie!

Iacă ştire în presa românească, de se minunează toţi cum a fost posibil: "Un poliţist român a făcut înconjorul lumii în 31 de zile". Cum se poate una ca asta? Ştirea a apărut şi la PROtv Deva, plus la încă vreo două televiziuni locale (subsidiara locală a PrimaTv ar dori sa facă un reportaj de călătorie în serial din toată povestea, iar de idee s-au intereasat şi de la Jurnalul Naţional + ştirea a apărut în 8 iulie pe Rompress). Uite însă ce scriu ziarele (pana una alta mai mult locale, în ediţii tipărite sau on-line):

* Ziua On-line - Un poliţist român a făcut înconjurul lumii în 31 de zile
* Hunedoreanul - Poliţist în jurul lumii

* Servus Hunedoara - Poliţist hunedorean, pe urmele lui Jules Verne. Înconjurul lumii în 30 de zile

* Mesagerul Hunedorean - Poliţistul "hoinar"
* Hunedoara On-line şi Hunedoara Express (ediţie tipărită) - Înconjurul lumii în uniformă

Prin Europa anului 2008

2008-07-01T23:34:00.002+03:00

revin cu text, poze.

pana una alta, salutari din gradina colegiului St Anne's din Oxford, Marea Britanie. pacat ca este deja frig, sunt nori - dupa 3 zile de soare - lumina de seara, este trecut de 9, si reteaua wireless mi-ar permite sa incep deja povestea... Povestea unui voiaj "de studii" prin Belgia, Franta, Olanda, Germania si Marea Britanie, in Europa anului 2008, o Europa fara frontiere... zice-se...

p.s. am vrut sa pastrez data de inregistrare a acestui mesaj, textul va fi reeditat curand! am vrut sa fac asta inca inainte de 1 iulie, dar... :)

Operatie estetica de 1 mai

2008-05-04T02:50:00.002+03:00

Atena: flori, melci, portocale, porumbei, maci

2008-03-25T17:18:00.043+02:00

Atena: a se consuma intre 20 si 23 martie 2008. Produsul a fost ambalat intr-o locatie unde se produc [living] fructe de mare. Poate contine urme de ruine ale Acropolei...

Atentionari speciale: Paracetamol :-(

HAPPY BIRTHDAY! Sunshine!

Pelerinaj - Ortodoxism - Diaspora (2)

2008-03-16T00:07:00.039+02:00

[Continuare din 2 martie]

Istanbul, Turcia - Agia Sofia (Catedrala Sf. Sofia), ianuarie 2007. Stiati ca turcii s-au inchinat mereu Fecioarei Maria, chiar daca poate nu stiau? La un moment dat, oficialitatile de la Istanbul au ajuns la concluzia ca ar fi profitabil sa scoata in evidenta istoricul catedralei construite de Imparatul Constantin, mai cunoscut drept Sf. Constantin: au sters decoratiunile musulmane pictate pe peretii catedralei, pentru a scoate in evidenta vechile fresce cu sfinti ortodocsi. Cel mai mult mi-a placut urmatorul aspect: in dreptul obiectului care simbolizeaza directia Meccai [mie mi-a parut a fi ceva ce seamana cu o poarta], locul de inchinaciune al musulmanilor, sus pe bolta se vede acum icoana Maicii Domnului. Cu alte cuvinte, de la cucerirea Constantinopolului, turcii s-au inchinat pe directia Meccai, iar Fecioara Maria era mereu deasupra...

Lille, Franta - biserica greaca Sf. Petru si Pavel. In iunie 2007 am ajuns din nou la Lille si am mers la biserica greceasca din Vieux Lille. Aceasta se afla in curtea interioara din spatele bisericii catolice Sf. Andrei. In acea duminica de 24 iunie, slujba a fost oficiata de 3 preoti: roman, grec si rus, impreuna [in fotografie, in aceasta ordine]. Am inteles ca doar o data pe an se aduna preotii de la cele 3 biserici ale imigrantilor ortodocsi

Turku, Finlanda - biserica ortodoxa finlandeza, construita pe vremea rusilor in piata centrala a orasului. Finlanda a fost sub ocupatie ruseasca vreo 100 de ani (scapandu-i de 600 de ani de dominatie suedeza), ocupantii rusi fiind cei care le-au adus civilizatia (cel putin asa am inteles de la o finlandeza, acum 8 ani). Dar le-au adus si religia ortodoxa! Daca in Helsinki se gaseste cea mai mare biserica ortodoxa din Scandinavia, pe un deal, in centrul orasului, la fel de vizibila ca cea catolica, in piata centrala din Turku am gasit doar biserica ortodoxa; cea catolica, foarte veche, este in centrul vechi, in cartierul universitar

Chicago, IL, SUA - biserica Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi (BOR), in ziua de Craciun a anului 2007 - cu IPS Nicolae Condrea, Arhiepiscop pentru SUA si Canada. Biserica este plina de oameni, oameni mai odihniti, mai bine imbracati si mai americanizati, comparativ cu cei vazuti la Barcelona la inceputul anului 2007, de exemplu. Se vede diferenta de statut, stilul de viata...

Madaba, Iordania - Biserica Sf. Gheorghe, Patriarhia Ortodoxa Greaca - 19 ianuarie 2008. Aici se gaseste celebrul mozaic cu poate cea mai veche harta (sec. VI) reprezentand locurile sfinte, Ierusalimul... O surpriza placuta intr-o Iordanie prafuita - la propriu si la figurat. Uneori, ghizii [localnici] chiar isi merita banii! Pe de alta parte, a fost foarte interesant sa vezi icoane ortodoxe (unele din 1897!) cu inscriptii arabe, sau politisti cu mitraliere la poarta bisericilor, la care ajungi trecand de puncte de control militare...

Muntele Nebo, Iordania - din acest loc a privit Moise pentru ultima oara Tara Sfanta inainte sa moara. Insa odata ajunsi acolo, veti afla mai multe detalii legate de vizita Papei Ioan Paul II decat despre ce-i imprejur... O descriere a locului puteti gasi pe web. Asa am aflat si eu mai multe despre ce vizitasem [19.01.2008], dar dupa! :)

Râul Iordan, locul Botezului, Iordania - raul este de fapt granita naturala intre Iordania si Israel (Palestina); aici poti avea parte de rememorarea Botezului, un botez intre mitraliere, alaturi de pelerini. Intr-un an ajung aici (pe malul iordanian) cam 80-90.000 de persoane, majoritatea celor care intra in apa fiind rusi [vezi foto!]. Am aflat ulterior din ziar pe avion sau chiar la Bucuresti: cu o zi inainte, in 18 ianuarie 2008, cu ocazia Bobotezei pe stil vechi, circa 8.000 de persoane au participat la slujba tinuta pe ambele maluri de Patriarhul Ierusalimului si Mitropolitul de Amman. Se pare ca a fost prima oara cand apele nu s-au involburat si nu au curs in sens invers, la slujba de sfiintire a apelor: autoritatile militare nu au permis decat arhiereilor sa intre in apa, arabii au stat pe margine [daca nu gresesc, este vorba de una din minunile care se petrec in prezenta Patriarhului Ierusalimului, asemenea Luminii de Paste de la biserica Nasterii]

Amman, Iordania - biserica copta si biserica greaca, ambele sunt in centrul orasului, langa marea moscheie (cea noua, cea mai mare). Nu am imagini din interior, plecarea la aeroport a fost prea devreme...

Urmeaza: pelerinaj in Bulgaria, cu Patriarhia Romana (1 martie 2008)

Magnolia de 8 martie!

2008-03-08T17:31:00.005+02:00

Fotografii de primavara, in Bucuresti. Fotografii cu dedicatie speciala!

La multi ani de 8 martie, fetelor!

Curatenie de inbox (4)

2008-03-06T14:38:00.007+02:00

AVANPREMIERA: Round, round the World!

Subject: salutari din Tokyo

To: "AE S"

11.01.2008

am ajuns aseara la Tokyo, din pacate nu am semnal la mobil pentru a va saluta, ca de obiceila aterizarea pe un aeroport. sper sa am la Singapore, aici e cu 7 ore mai tarziu ca la Bucuresti, iar la Los Angeles era cu 10 ore mai devreme.

toate sunt bune, sper sa ne descurcam cu mancarea care este ciudata de tot, poate reusim sa mancam ceva normal. acum plecam la plimbare.

salutari de bine! Ovidiu

Date: Wed, 26 Dec 2007 06:21:33 [ora locala! nu mai aveam somn de pe la 4, acasa era deja tarziu :)]
From: "Ovidiu SIMINA"
Subject: Re: Round the World - Chicago

To: "Av. I. (mobile)"

da, suntem impreuna. acum am terminat micul dejun (aici e doar 08:20) si plecam la aeroport. wish us good luck!

revin de la NY, daca pot :)

ovidiu

--- "Av. I. (mobile)" wrote:

> Tareee!!!

> Esti si cu tatal tau?

> I. (Sent from my iPhone)

Date: 26 Dec 2007 06:20:41 -0800 (PST)

From: "Ovidiu SIMINA"

Subject: Round the World - Chicago
To: "LILLIECII"

Salutari tuturor din Chicago, Illinois, US,
Iata ca a trecut Craciunul. Deja suntem in 26 decembrie, este momentul sa mergem mai departe.
Chicago ne-a intampinat in 23 decembrie cu viscol si frig, cam -15 grade Celsius, dupa una din cele mai placute calatorii. Stiam ca avioanele sunt mai comode pe masura ce cresc in dimensiuni, dar acum m-am convins. Ieri a fost insa placut, zi de primavara (dupa ce inainte de sosirea noastra fusese zapada de juma' de metru, care se topise apoi intr-o zi). Chicago este o zona foarte capricioasa din punctul de vedere al climei... [i se spune windy city!]

Din pacate nu am gasit "uniforma" pentru Mos Craciun, asa ca tata nu a putut sa imbrace haina rosie pentru cele doua fetite ale gazdelor... Oricum, Mosu' a venit de mai multe ori in cursul noptii, fetitele si-au largit destul de mult colectia de jucarii... Grupul de colindatori romani veniti sa ne salute a fost destul de numeros...

Pentru a definii Chicago in cateva cuvinte: un lac mare... cat o mare, lacul Michingan; o ingramadire de zgarie-nori in Downtown (ceea ce au decis ei ca este centrul orasului); si multa, multa verdeata. Oamenii sunt calmi, este chiar enervant sa conduci masina pe strazile astea, mai ales dupa ce vii aici din Bucuresti, nimeni nu se grabeste, in trafic toti sunt linistiti, iar semnul "parcarea interzisa", respectiv "oprirea interzisa" inseamna chiar "parcarea interzisa", respectiv "oprirea interzisa", asa cum la "stop" opresc toti!, indiferend cat de pustie e strada. Cea mai mica amenda aplicata de politia care daca nu e pe faza priveste totul prin camerele de luat vederi minuscule, este 50 dolari. Doar cu mici exceptii capeti 30 :) iar semnele de circulatie sunt imense, cam de 2 ori mai mari decat la noi... nu exista regula de prioritate la dreapta, in intersectie intra primul care ajunge acolo, zambind. Culmea! Nu este nevoie de scoala pentru a conduce, trebuie sa stii sa tii de volan, permisul se ia in 30 de minute...

Cred ca mai interesante mi s-au parut chestiile astea decat zgarie-norii... pe care, la un moment dat, ii veti vedea in fotografii. Fotografii sunt deja, destule! Cei care s-au manifestat in acest sens, ca vor fotografiile, le vor vedea. Trebuie totusi ceva timp pentru a pune pe net niste poze, nu? [intre timp am pus ceva fotografii aici; trebuie sa folositi guest password: RTW2007. Care aveti probleme cu imaginile contactati-ma imediat. Apropo, nu veti gasi decat imagini... impersonale :)]

Revin din New York, de indata ce gasesc acces la internet. [nu am mai gasit decat pe fuga la Tokyo, foarte putin la Singapore ... si atat!]

Ovidiu
plecand din Chicago spre New York

p.s. daca cineva imi spunea inainte de a ajunge aici cat de important este orasul asta, pentru americani si nu numai, din multe puncte de vedere, economic,
financiar, educational, istoric, cultural, arhitectura, etc, poate ca nu as fi crezut...

3946 Round the World - Madrid
Samedi 22. Décembre 2007 22:23

Salutari tuturor din Madrid, prima oprire in drumul meu spre vest. Tot spre vest, spre vest, pana ajung la Bucuresti :)

Chiar vorbeam azi de dimineata cu tata: se gandea el, sau ma gandeam eu, prin vreo minune, acum exact 18ani, ca la acest moment vom fi deja porniti sa inconjuram lumea, doar cu o valijoara trasa dupa noi?

Nu stiu cat de rau sau bine a fost in momentul decembrie 1989, dar ceea ce fac acum nu as schimba cu nimic!...

Inca o data salutari si numai de bine. Promit multe fotografii din traseu! Prietenii stiu de ce :)

Ovidiu, deja la Madrid

Sujet : La Multi Ani!
Envoyé par : "Ovidiu"
Vendredi 21. Décembre 2007 18:32

La Multi Ani, dragi lillieci!

S-a mai incheiat un an. Anul trecut pe vremea aceasta ma pregateam sa vin in Franta sa fac sarbatorile prin Lille si Paris (de Revelion m-am inghesuit cu cateva mii de oameni pe bulevardele pline de ploaie ale Parisului). Anul acesta nu mai ajung in Franta: in preajma plecarii intr-o calatorie temerara in jurul lumii [Bucuresti - Madrid - Chicago - New York - San Juan (Puerto Rico) - Miami - Key West, FL - Cozumel (Mexic) - Miami - Los Angeles - Tokyo - Singapore - Bangkok (Thailanda) - Dubai - Amman (Iordania) - Bucuresti], va transmit urarile mele de bine, sanatate, impliniri si succese pentru 2008. Va doresc sa fiti cat mai mult timp alaturi de cei dragi!

[…]

Sarabatori cu bine, Craciun Fericit si La Multi Ani!

Ovidiu si … Simina

Bucuresti / Deva

p.s. pe masura accesului la internet, incerc sa va tin la curent cu ce vad prin lumea asta larga... pe curand!

Curatenie de inbox (3)

2008-03-06T13:39:00.003+02:00

Ma intreaba lumea (pe mail sau in comments) cum de am pastrat mesaje asa vechi, din 2003. Pai, unde si cum este cel mai simplu sa iti pastrezi corespondenta de calatorie, daca nu chiar pe mail, on-line? De obicei mesajele scrise la un anumit moment, "la cald", contin nu doar detalii interesante care se estompeaza in timp, se uita, dar pastreaza si tonul specific emotilor de atunci... Cautand, cautand, am gasit inca un schimb de mesaje, de aceasta data legat de voiajul unei amice care descoperea Londra. Promit sa inchei ciclul de "mesagerie" prin impresiile transmise catre casa in iarna abia trecuta [daca am vazut ghiocei este sigur ca a venit primavara, desi inca nu am vazut magnoliile]. Detalii, povesti si poze din seria Round, round the World urmeaza... candva :)

12 august 2003

Draga Ovidiu,

daca ai stii ce bucuroasa sunt sa-ti raspund la mesaj!!!!!!

[…]

Aici e foarte vara, dar de maine se pare ca se va raci... specific pentru Olanda... multe ploi si vreme urata... Oricum nu ma deranjeaza foarte mult pentru ca am mult de lucru zilele acestea! […] Mie mi-e tare dor sa fac baie in mare, dar nu as renunta nici la un frumos lac de munte.

As vrea sa scriu in ziar cateva impresii despre vizita facuta in Anglia si mi-ar prinde bine cateva sugestii. Vreau ceva dinamic, nu o descriere a orasului....

Ma intorc in tara mai repede, pe la sfarsitul lunii, asa ca poate ne vedem pe acolo...

Astept vesti de la tine!

Cu drag, Mihaela

--- Ovidiu wrote:

> draga Mihaela,

> sincer nu am gasit atunci harti si pliante gratuite, poate si pentru ca eram pe fuga avand la dispozitie o jumatate de zi si dorind sa vad cat mai multe,

> muzeul fiind abia la inceput. si doar British museum mi-a intrat in traseu...

From: "mihaela
Subject: Re: mesaj 8
To: "Ovidiu“

8 august 2003

Draga Ovidiu,

In muzeele londoneze puteai lua gratis harta si alte hartii cu informatii, iar daca vroiai mai mult puteai cumpara brosuri.... Cel putin asa e acum.

[ … ]

Numai bine si drum bun in Ungaria!

Pe curand!Mihaela

--- Ovidiu wrote:

> Draga Mihaela,

> imi trezesti amintiri placute. am fost si eu la Londra chiar anul trecut pe vremea asta... de fapt putin mai devreme, la inceput de iulie.

> am dormit doua nopti la Cambridge iar in Londra am fost doar turist, in prima seara am tranzitat-o doar, mai mult pe dedesupt, venind de la Dover si mergand spre orasul universitate.

> a doua zi, dupa pranz, am primit botezul ploii englezesti chiar in apropiere de British Museum (de fapt intre University College of London si muzeu), am vazut si muzeul, pe fuga, am ajuns apoi la Parlament, trecand prin zona centrala, apoi am vazut biserica regala de care spui tu (doar exterior), apoi Victoria Cathedral (interior; este catedrala catolica, in mijlocul unui oras anglican; poti urca in turn sa vezi orasul), mi-am cumparat si de mancare prin zona, a fost fain. Nu stiu daca cunosti un amanut care te-ar ajuta sa gasesti mai multe lucruri in comun cu Franta: in parcul de langa Parlament (in partea opusa ceasului, care este la bulevard), vei gasi copia in bronz a vestitului grup statuar a lui Rodin "Burghezii din Calais";

> originalul se afla in fata primariei celei noi din Calais (cum iesi din gara imediat in dreapta, in fata parcului cu muzeul german cu razboiul...). daca nu stii povestea statuii si a evenimentului comemorat de aceasta, du-te la Calais, trenul nu este scump...

> nu am ajuns la Buckingham si la London Bridge, doar la Tower Bridge am fost, in cea de-a treia zi, dimineata, cand am cautat gara sa merg spre Dover, de unde am plecat spre Franta. nu am avut timp (asa imi calculasem) sa vad turnul Londrei inauntru si nici chiar in fata lui, unde sunt garzile, nu am fost... doar dintr-o laterala l-am vazut, am facut ceva poze (aveam o gramada de bagaje), cum iesi de la metrou...

> ca vorbeai de muzee ca sunt gratis (sunt cateva la care platesti!), incearca sa faci diferenta: daca in Franta platesti ceva, ai gratuitati sau reduceri la intrare si obtii brosuri gratuite (in primul rand schema muzeului, harta!), la Londra intri gratis, si orice hartie, chiar un petic cu insemnele muzeului, costa o avere... eu parca prefer primul sistem! Mai ales ca mai folosesc si legitimatia de presa cu care intru, uneori, gratuit la muzee, chiar daca se plateste...

> mesajul tau imi face sa imi schimb putin planurile pentru anul viitor.... eu ma gandeam la sudul Italiei si Greciei, dar parca as mai da o fuga la Londra...

> apropo, daca mai ajungi pe acolo, nu scapa o vizita la Cambridge... la doar o ora de mers cu trenul, din gara King Cross (parca), aflata in nordul orasului, langa Padington (parca).... se merita o vizita in orasul universitate. mai ales daca ai vazut deja Leuven, orasul universitate din Belgia. > nu stiu cum o fi la Oxford, dar poate imi povestesti tu... [update 2008: am ajuns in ianuarie 2007]

> legat de soare, ca tot vorbeai de el... cred ca vara-ta poate sa iti spuna mai multe, avand in vedere ca nu a venit bine din Grecia si a fugit in Sicilia, Italia... sa tot muncesti asa mult cum o face ea, daca viziteaza asa zone faine...

> eu voi pleca doar in Ungaria, sambata sau duminica, pe banii mei, pentru a sta o saptamana la o conferinta, la Miskolc, ceva simpatic... iti voi povesti la intoarcere...

> pe curand, Ovidiu

From: "mihaela" m____@yahoo.com

Subject: Re: mesaj 7bis

5 august 2003

> Draga Ovidiu,

> Acum doua saptamani mi-am luat o mini-vacanta si am fost la Londra, un oras foarte modern si cosmopolit. Am remarcat acelasi lucru ca in Franta: plin de arabi, indieni, negrii…

> dar muzeele sunt la superlativ si un lucru deloc de neglijat: sunt gratuite de aproape 2 ani. Cel mai mult mi-a placut British Museum, unde gasesti tot ce au luat britanicii din fostele colonii si de unde au mai putut…

> De mica am vrut sa vizitez acest oras si acum sunt incantata cum atata istorie poate sa fie cuprinsa pe un teritoriu atat de mic. Am explorat zona de la Buckingham Palace, Westminster Abbey (lacas de venerare si de odihna vesnica pentru regi si oameni de seama) si Houses of Parliament pana la Tower Bridge (unul din cele mai faimoase poduri din lume) si Tower of London (unde se gasesc bijuteriile Coroanei Britanice si unde poti vedea garzile la datorie, continuand o traditie de secole).

> Ce mai e nou sub soare? Pe curand!

> Mihaela

Curatenie de inbox (2)

2008-03-04T21:37:00.005+02:00

[continuarea episodului anterior]

Subject: ganduri bune din Maroc
To: alex____@hotmail.com
12 mai 2003

Draga Alexandra,
sper ca esti bine si toate sunt asa cum ti le doresti. imi spuneai ca te intereseaza cateva instantanee marocane, fiindca despre Spania ti se poate povesti mult mai usor...
iata in continuare cateva din primele mele impresii la contactul cu Marocul, implicit Africa.

va urma un mesaj lung, pe care doar daca ai timp si rabdare il poti citi pana la capat :)) si sper sa ti se pare interesant ce iti scriu. acum sunt la Tanger, in nord, pe cale de a ma intoarce in Spania dupa petrecerea a 4 zile in Maroc, si pe ultima suta de metri am hotarat sa mai raman aici vreo cateva zile. ceva imi place aici, este un oras arab europenizat, plin de soare si lumini, iar hotelul este super ieftin, mai putin de 4 euro pe noapte (mai in gluma, mai mult costa internetul decat cazarea).

de cand ti_am scris ultima data, adica din Barcelona, a trecut mult timp, am vazut multe si mi s-au intamplat multe. am vizitat Palma de Mallorca, am stat in Playa de Palma, El Arenal, am facut plaja de mi s-a cojit pielea pe spate :)), am povestit o gramada ce chestii cu politistii din Palma (pot spune ca mi-am facut ceva prieteni pe acolo. adica IPA chiar ajuta la ceva). am ajuns sa vad si insula Ibiza, si o statiune de acolo, San Antoni... dar despre toate astea iti povestesc alta data (daca iti scriam "salutari din Ibiza" iti povesteam acum, nu?)
dupa vizitarea Granadei si luarea unui prim contact cu arta araba la Alhambra, am ajuns in Africa, venind cu feribotul dinspre Algeciras, Spania.

la coborarea de pe vapor (deja imi place sa merg cu vaporul...) am intalnit alti 4 turisti straini, si am facut o echipa sa cucerim impreuna Africa. din port am gasit in cele din urma un autobuz, numarul 13, care ne_a dus la gara. asta fiind undeva la capatul orasului. nu credeam ca orasul asta, TANGER, este asa de mare; ca toate orasele marocane, este o ciudata impletire de nou si vechi, cu diferenta ca aici se construieste mult; multe case inca nu sunt terminate.

[ .... cum o parte din mesaj reia din cel anterior, catre alt destinatar :) nu il repet ...]

dimineata am dat o fuga prin oras, vreun ceas, iar la 10.15 am luat trenul spre misteriosul Marrakesh; toti mi-au spus ca aici voi gasi adevarata lume araba, marocana, nu la rabat sau casablanca si la FES, in nord, unde traiesc aia ca in evul mediu, langa blocuri europene; si pe aici, in orasul vechi, poti gasi mercedesuri imense langa case ce dau sa cada, facute din pamant acum vreo suta de ani...

m-am cazat la un hotel recomandat de un ceh intalnit pe tren; a fost bine. pentru a vedea cat mai mult din oras pe soare (am crezut ca se poate intra in palatul regal si m-am grabit), am ratat un dus fierbinte de 7 dirhame; de inmultit suma cu 3500, se se afle aproximatia in lei :)) :))

m-am plimbat toata dupa amiaza, cautand si sa gasesc sa si manac ceva care sa imi placa cum arata. doar aici la Tanger am cumparat prima paine araba, mi s-a parut sigura, vorbind de igiena, boulangeria arata exact ca cele europene... se pare ca ma voi obisnui cu viata pe aici, asa cum m-as putea obisnui si cu fetele lor; ca am intalnit cateva bucati... [sic!]

de la Marrakech am plecat spre Casablanca, numita de ei simplu CASA, restul fiind adaugire frantuzeasca. La plecarea din Marrakech am luat autobuzul spre gara. La sosirea la gara am apasat pe butonul cuvenit ca sa semnalizez viitoarea coborare. normal, nu? ei bine, soferul a tresarit, nimeni nu foloseste la ei butonul (doar aici la Tanger se uziteaza...), ei bat din palme sau striga la statii. dupa coborare, soferul mi-a zambit si mi-a facut cu mana. m-a distrat chestia asta...

la Casablanca am iesit din gara cautand Medina, orasul vechi; cum nu se gasesc harti turistice pe aici, decat pe la chioscurile de ziare, pe bani (iar eu obisnuit prost de europeni, sa capat harti pe gratis...), am pornit la plezneala. am vazut doi japonezi discutand cu un sofer de taxi (exista petit taxi, de obicei renault clio sau fiat uno, ieftine, negociabile, si grand taxi, doar mercedesuri 240D, cu pret fix, pe persoana, scumpe...); nu s-au inteles cu ala si abia dupa aia am pricepu de ce: indivizii nu stiu decat japoneza, pe cand marocanii vorbes cursiv franceza si uneori engleza... am intrat in vorba cu ei prin semne, cerandu-le ghidul turistic, sa caut harta cu auberge de jeunes, care stiam cam pe unde se afla, am intrebat un politist de un autobuz (ce bine ca ma descurc in franceza, iar politistii stiu si engleza...), el ne-a recomandat un taxiu si ne-a si oprit un petit taxi. ne-am inghesuit si am plecat: la hotel ala a cerut dublu decat normal, neflosind contorul, eu am inceput sa negociez cu el, japonezii insa au platit si au plecat facandu-mi cu mana ca imi multumesc; asa ca ala a primit 20 dirhami, dar dupa negociere mi-a dat mie 5. la final m-am trezit ca am in mana 5 DH, am ajuns pe gratis la hotel, japonezii plecasera...

la Youth hostel m-am cazat urgent; mai apoi am aflat ca si amicii mei veniesera din Rabat si erau tot acolo. la ora 17, la locul de intalnire prestabilit m-am intlnit cu unul din ei si astfel am refacut echipa. noaptea am reintalnit si cehul din tren, multumindu-i pentru sfaturile legate de Marrakech. Tot la acelasi hotel i-am indumat apoi si pe amicii mei (doi dintre ei vin in iulie in Romania, ne revedem!) [update 2008: tipul de origine croata, nascut prin Australia, ea din Noua Zeelanda, traiau la Londra, se cunoscusera la Geneva, acum faceau inconjorul lumii, singuri... erau in an sabatic, isi luasera vacanta un an si calatoreau, cu cate doua rucsace fiecare, ea avea si un carucior cu rotile, in rucsacele cele mici aveau doar ghiduri turistice!... nu au mai ajuns in Romania, s-au oprit in alta parte si au avut parca ceva probleme; dupa un timp am primit mesaj de urgenta: devenisera parinti si isi impartaseau bucuria cu toata lumea!!]

a doua zi, eu plecand spre FES, ei spre Marrakech. despre Casablanca, mai nimic. este oras industrial, nu are nimic, doar o moscheie imensa, construita acum 10 ani, la malul oceanului, ceva modern, arhitect fiind un japonez (ai inteles ceva?). cum nu am vazut celebrul fim (sau nu imi amintesc nimic), nu stiu ce sa iti spun de acest oras.

la Fes trebuie sa fii calcat gresit la coborarea din tren. am avut de fapt probleme de la plecare. ramasesem fara valuta marocana, fiind vineri nu am gasit deschis la ghiseu de schimb, am scos de pe card, dar nu destul, cardul respectiv il golisem deja; dar am pierdut trenul de legatura catre gara centrala, asa ca am dat banii pana la urma pe taxiu (8 dh, pretul corect, nu 20!); ajuns la Fes, fara harta sau ceva (ce-i drept, eu nu am fost deloc pregatit pentru Africa!), nu am stiut ce sa fac. m-a abordat un individ oferindu-mi un hotel, cand am urcat in autobuz, mi-a taiat unul borseta! am obervat ca se invarte pe langa mine, altii m-au si atentionat, dar abia la hotel am observat taietura. nu apucase sa taie destul ca sa ia ceva. asa ca dupa amiaza mi-am petrecut-o cosand borseta (in care am banii, actele). am intrat apoi in nebunia orasului arab, pierzandu-ma in multime. ciudata viata au astia, printre magari, mercedesuri, artizanat, animale, chinezarii, alimente... am facut si ceva poze, evitand sa fotografiez oamenii, nu mai am chef de probleme...

dimineata m-au sculat cocosii si gainile omniprezente, plecand spre gara. bineinteles ca ramasesem fara bani din nou, cu euro nu prea ai ce face duminica dimineata in Fes... la bancomatul in care incercasem seara un card, nu mi-a mers, cardul avea sub zece euro pe el... am ajuns la gara cu ultimii bani, iar la casierie mi-au spus ca nu accepta carduri (la Casablanca desi acceptau, am platit cash!). am luat un taxiu si am fugit in centrul orasului (mai aveam 10 minute pana la tren), am gresit codul pin de trei ori (pe hartiuta aveam mai multe coduri, iar cardul asta VISA nu il mai folosisem de mult, l-am incurcat cu cel Maestro pe care am avut anul trecut banii de bursa...); bineinteles ca bancomatul mi-a papat cardul!

am revenit la gara cu soferii furiosi, si l-am indupecat pe cel de la receptia hoteluilui Ibis (hoteluri ce se afla doar langa garile oraselor, nu stiu de ce) sa-imi schimbe niste monede de euro. atunci chiar nu aveam chef sa imi schimbe o bancnota de 50 de euro o data (bine ca o sparsesem pe cea de 200...). i-am fugarit pe soferi, am platit biletul de tren (de fapt suplimentul, 3.4 euro), si mi-am luat de mancare. receptionistul imi platise, din greseala, dublu, pentru cei 3 euro ai mei. la gara aflu ca trenul de ora 7 este anulat, urmatorul este la 13! dupa un timp apare receptionistul, anuntandu-ma ca trebuie sa-i returnez diferenta de 26 de dh (imi daduse 60 in loc de 30 si ceva); i-am aratat mancarea si restul: 7 dh si 80 euro centi, monede; a plecat bombanind. eu mai aveam ceva in alt buzunar: imi legasem in gara bagajele cu un lant si eram convins ca am uitat cheia de la lacat la hotel... asa ca am folosit ce imi pusesem deoparte pentru a merge iarasi in oras... la hotel, nimic; intors la gara, am rasturnet continutul rucsacului legat de niste fiare cu lantul meu, si am gasit cheile pe fundul lui. cum ajunsesera acolo, eu sincer nu stiu...

in gara am cunoscut niste cehi, 7, care stiau despre Romania mai multe chiar decat mine, umblasera mai mult pe acolo. cu ei am ajuns in Tanger, cautand un hotel (e mai usor sa imparti la un numar par camerele...) astazi ei au plecat spre Madrid, eu am hotarat sa mai raman aici. asa soare este... daca este la fel si maine, si poimaine, doar pe plaja pot fi de gasit. Si doar joi sau vineri plec direct spre Elvetia. Las Sevilla si Cordoba pe alta data... daca anul trecut nu a fost sa vad Sevilla, o las si acum pentru data viitoare, poate la anul, nu?

[update 2008: bineinteles ca nici una din corespondentele mele de la acea vreme nu a aflat ce m-a tinut pe mine in Tanger mai multe zile, in loc sa merg la Sevilla sau Cordoba :) normal ca imi placea acolo! avea ochii negrii si se numea Madiha... a fost ziua ei pe 1 martie. Oare ce o mai fi facand... Sa va povestesc cum am invatat eu franceza? :)]

aici se gaseste internet, desi mai scump ca in alte zone ale Marocului, asa ca voi reveni. promit sa nu mai fie la fel de lung! iar mai multe amanunte, acasa...
cu drag, Ovidiu

Subject: sa vezi aici fetitze...
To: "Ioana C." cioana@____.ro
13 mai 2003

Draga mea Ioana,
ca sa vezi cat tin eu la tine, m-am si gandit la o solutie pentru a-ti face norma de alergare zilnica, sau ma rog, saptamanala... :))
uite cum vom face: iti voi da voie sa alergi dupa mine. prin Bucuresti sau pe unde vei dori tu... fie si la Sinaia sau la mare (ca sa vezi si tu macar Marea Neagra anu asta...) :)) si vei putea alerga in voie, adica dupa pofta inimii, si nu doar doi km, iar eu, daca vrei, iti promit sa nu ma las prins usor... :)) eventual asa, de stimulare a alergatorului...

ce sa iti mai povestesc de pe aici, nu este chiar asa cald, este inca placut. zilele astea sunt intr-adevar de concediu pentru mine, pentru ca seara ma plimb, mananc si ma culc relativ devreme si ma trezesc definitiv la 10 si ma ridic din pat la 11, inainte de pranz (trebuie tinut seama ca eu sunt cu trei ore in urma fata de Bucuresti si cu doua in urma fata de Europa, adica atunci cand la Tanger este ora 5 dimineata - iar mie imi sare somnul pe la 4 - la Bucuresti unii muncesc de multa vreme, fiind trecut de ora de cafea; pentru politie vorbesc eu, nu pentru scriitorasii de la Ziua care isi incep ... ziua ca si arabii, pe la 9-11... sic!

daca iti spun ca m-am plictisit de alergat prin diferite orase ca sa vad cine stie ce, ma crezi? Acum parca am chef de odihna, sa nu stiu azi ce fac maine, sa las la voia intamplarii, mergand agale pe strazi si cumparandu-mi ce-mi pofteste inima. mai ales ca fructele la care poftesc sunt chiar ieftine...

la Palma de Mallorca am alergat in port, la propriu, sa prind feribotul; apoi la Barcelona sa prind trenul spre Granada. am ajuns la Granada dimineata, dupa ce am dormit in tren la cuseta de 25.5 euro (si am mancat ca smecherii la restaurant de 22.5 euro...), am gasit cazare, mergand pe jos pana in centru de m-am plictisit, in urma unei batranele (macar de era tinerica...) proprietara de pensiune, vezi doamne pentru a face economie de biletul de autobuz. si a cunoaste orasul :)) am aflat mai tarziu cat costa biletul, exact 0.85 euro... dupa ce m-am instalat am dat fuga sa vad orasul. nu m-am gandit sa imi iau hanoracul special de ploaie (o chestie cumparata anul trecut la Sintra, Portugalia, cu ocazia intalnirii... unei chestii brunete, de origine poloneza...), iar dupa ce am mers pe jos tot orasul, gasind Alhambra, am stat la coada la bilete vreo jumatate de ora. Fiind oameni care se respecta, nu ofera reduceri la bilete pentru studenti sau... jurnalisti. pot spune ca m-am bucurat printre fericitii care au prins bilete de intrare pentru dupa amiaza (era ora 13 si biletul meu era valabil intre 17.30 si 18!), unii multi nu au mai prins! am alergat iar prin oras cautand ceva mancare, si suveniruri, comparand preturi... la un moment dat a inceput ploaia cu rafale, apoi s-a oprit, pentru a se porni ca lumea exact inainte de ora 16, aleasa de mine pentru vizitarea minunatiilor arabe din Alhambra. Care minunatii, poate si din cauza ploii, m-au lasat cam rece (ploaia, totusi, de vara, nefiind prea rece, dar enervanta). doar gradina (daca nici arabii nu stiu sa faca gradini, apai nimeni nu mai stie... asta mi s-a confirmat si in Maroc) m-a incantat. daca ai stii ce frumos miros trandafirii, fiecare de alta culoare, mai aromati, mai parfumati... parca mai fain miroseau pe ploaie... la un alt moment dat s-a oprit ploaia, pentru a continua doar in mici reprize. eu fiind déjà murat, dar parca mai conta. in plimbarea mea prin castel (Alhambra este un fel de castel, cetate, in interiorul careia se aflau mai multe palate, in prezent fiind cateva in ruina, doar doua bine conservate, muzee; aici poti gasi si ceva hoteluri de 3 - 5 stele, foarte interesante... mai sunt apoi gradinile, parcul...). pe acolo m-am bagat in seama cu o japoneza, foarte bucuroasa ca are cu cine vorbi engleza. din pacate (pentru mine) nu iti pot oferi mai multe amanunte (fie sau nu picante) legate de individa in cauza, desi ne-am plimbat pana catre seara impreuna... si atat. dupa butonarea internetului si cumpararea unor mici suveniruri, a venit ora de somn, iar dimineata alergarea spre gara. somn in tren, studiul viitorului traseu la Algeciras, in gara, apoi alergare dupa un supermarket, pentru alimente... civilizate, inainte de plecarea spre Africa, apoi fuga (da fuga, tata!) la feribot. acesta fiind unul vechi, marocan, inclusiv cu moscheie pe el, pentru rugaciune, si cu duty-free, cu tigari cumparate cu sacosa, si cu parfumuri "originale" suspect de ieftine, fie si pentru un duty-free. sau ma insel eu? la Tanger fuga la tren, acolo pauza doua ore, fuga la hotel si fuga in oras la masa. a doua zi orasul pe fuga, in cautarea unui birou de schimb (si acum sunt la internet pentru ca astia au program de francezi, pana la 14.15 au inchis la banci... eu acum astept sa se deschida bancile cu schimbul valutar...), apoi fuga la gara. in Marrakech am mers la pas, dar la Casablanca am alergat iar, la plecarea din oras, tot cautand oficiu de schimb valutar (niciodata nu am stiut exact cat de mult sa schimb...). la Fes am alergat dimineata, doar aici am chef sa stau sa ma odihnesc!

pana acum, aici, la Tanger, in fiecare oras am ajuns dupa amiaza (doar aici am ajuns seara), iar a doua zi, la prima ora, am plecat spre alta destinatie. nu am avut timp sa merg la pas. acum am... si asta si fac, ma plimb, ma uit dupa fetitele lor, unele sfioase, imbracate in haine traditionale, unele cu ochi jucausi, altele elegante, occidentalizate, iar unele de-a dreptul penale...
legat de fetitele marocane s-ar putea sa revin... cu alta ocazie, mai degraba acasa...

pana una alta, pe curand
cu drag, inca nemancat de marocance
Ovidiu

--- Ioana C. wrote:
> Hei, calatorule,
> Scuza-ma ca nu ti-am raspuns penultima oara cand mi-ai scris, dar sincera sa fiu m-ai cam complexat, tu imi povestesti de Casablanca, Fes si toate celelalte minunatii (apropo, daca le pun toate la un loc fac un adevarat jurnal de calatorie) iar eu chiar nu as avea cu ce sa ma laud si orice as avea de zis ar parea complet plictisitor prin comparatie. La noi nu se intampla nimic interesant, decat ca este foaaaarte cald (deja au fost zile cu 37 de grade), fetele au trecut la fustitze si bluzitze, toata lumea transpira si injura transportul in comun iar in uichend se reped mai toti prin toate strandurile jegoase sa se racoreasca... nici nu iti inchipui cata lume pluteste prin Dambovitza de dimineata pana seara! Asa ca te invidiez grozav ca nu esti aici (inca!) sa vezi toate oribilitatzile astea. In alta ordine de idei, sunt cat de cat bine, mai odihnita ca inainte sa Paste, ca am mai prins cateva uichenduri in care am dormit sau m-am plimbat prin parc... ba chiar am si alergat duminica trecuta cu prietena mea pe stadion... 2km si un pic si sunt foarte mandra de mine. Ma rog, nu sunt foarte mandra de febra musculara pe care inca o mai am, dar mi-am propus sa fac miscare mai multa si daca nu am bani sa imi cumpar o banda din aceea de alergat in casa, macar de 2 ori/saptamana ma duc sa alerg in parc sau pe stadion. cat mai pot.... Cu munca toate bune deocamdata, ba chiar se prevede o marire de salariu. Si maine am un interviu la Elle, sa vedem ce iese si de acolo, sa imi tzii pumnii. In final nu pot decat sa iti urez nervi tari (ca observ ca ai tot felul de probleme pe acolo...) si sa ai puterea sa vezi cat mai multe, sa ai ce povesti la cei mai putzin norocosi sau mai leneshi ca tine!
Ai grija sa te intorci intreg!
> Te pup, I.
> PS: Si mai scrie-mi, imi place mult ce si cum zici.

[update 2008: si mie imi place ce si cum spui. ba chiar ce si cum fotografiezi! nu degeaba m-ai inspirat in blogareala...]

Curatenie de inbox (1)

2008-03-04T20:15:00.005+02:00

Rasfoind povestiile de pe blogul care m-a facut sa ma hotaresc in a-mi umple pagina cu ceva scrieri, am mai avut parte de doua revelatii :) Prima, ca tocmai uitasem niste macaroane (cu branza sarata) pe foc, si riscam sa raman nemancat si in seara asta; iar cea de-a doua: s-ar putea sa am chiar eu prin inbox niste mesaje din cele (sunt sigur!) sterse de Ioana la curatenia de primavara... :)

Cautand dupa mesaje cele vechi (stiam sigur ca sunt din 2003), am dat de folderul "Speciale" unde am aflat cateva... impresii de calatorie. Si cum povestile pe care le veti citi aici se vor a avea doar tematica de voiaj, cu sau fara voia corespondentilor mei, pun aici fragmentele de foileton pastrate prin inbox-uri. Din continut, se va vedea ce faceam, unde mergeam sau ce gandeam in acele moment. Fiind mesaje electronice, nu au intotdeauna o fraza elaborata :) Citind, m-au surprins si pe mine povestile mele de acum cinci ani. Deja le uitasem, in mare...

30 aprilie 2003
Subject: Re: Cristos a inviat!
To: "Ioana C."

de ce nu promiti nimic... mai bine, de teama sa nu fi nevoita sa te tii de cuvant? dar daca se intampla sa te tii de cuvant? normal, depinde si de ce mi-ai promite... cum ar fi niste clatite facute special pentru mine, nu? :)))

ma gandeam sa te oftic de tot: iata ca voi reusi. Am ajuns pe la ora pranzului la Barcelona, orasul ala de care nu vrei tu sa auzi. inca din gara am vazut un album cu nenea Gaudi, nu costa deloc mult. Cand spuneai ca este ziua ta, sa ti-l ofer? sa il cumpar acum eu si tu decontezi acasa.

mi-am vizitat prieteni politisti, am facut schimb de cadouri, am facut un dus (in subsolul politiei, bineinteles), iar acum... sunt exact unde am fost anul trecut. iti mai aduci aminte ca ti-am povestit de un congres, la care m-am bagat doar asa? ei, acum, in drum spre feribot, sa imi iau bilete, m-am oprit la salonul mondial auto barcelona... nu vii si tu sa vezi noile masini scoase pe piata? mi-am facut acreditare si iata-ma la internet for free. de ce nu, daca se poate. ce bine este sa fi jurnalist (dintr-un anumit punct de vedere) in lumea occidentala. dar oare toti jurnalistii se plimba singuri? sau este doar o chestie de serviciu... eu va trebui sa ma tin doar de concediu pe viitor, ca nu ma intereseaza salonul auto, si sa caut sa... "agatz" ceva pentru "perioada spaniola", asta daca tot nu ai venit cu mine... :)))

am vazut la paris noile parfumuri de Miaki. este altul mai interesant ca ala al tau, "FEU de MIAKI", sau "de Isey", ceva rotund cu portocaliu, il stii? bine, eu l-am vazut la Paris, far away from Bucharest... pe care il vrei (inca nu am luat nimic), Eau sau Feu, ce format, adica 30, 50 sau 100 ml? tu doar spune, ca tu il vei plati la ajungerea mea acasa... :)) cum nu ma prea pricep eu la parfumuri femeiesti... (ca pentru mine stiu sigur ce mi-as cumpara...), spune-mi la ce parfumuri sa ma uit!

hai ca mai vorbi. daca am loc, iti scriu si din Palma de Mallorca, sa iti fac in ciuda mai ca lumea. desi ar cam ajunge ca iti scriu din Barcelona, nu?

cu drag, Ovidiu
BARCELONA, 30.04.2003

--- Ioana C. wrote:
> Pe unde umbli acum? Eu umblu doar pe net din pacate si fac spume ca sunt la birou (mai ales ca nu e nimic de facut) cand toata lumea e la mare! Ce ai facut de Inviere, unde te-a prins? Ce e interesant pe acolo? Eu sunt prea nervoasa sa iti povestesc ce am mai facut (nimic interesant, oricum!) si nu am nici un chef. Ca sa nu mai zic de bani, pe care i-am facut deja praf intr-un mare stil! Scrie-mi cand treci pe la un net, sa imi dai un motiv in plus sa ma oftic!
> Te pup si vacanta frumoasa.
> I.
> PS: Parfumul se cheama Eau D'Issey -pour femme- de la Issey Miaki. E o sticla ascutita ca un con, portocalie. daca ai reusi sa imi iei... nu promit nimic mai bine :)))
> Pup din nou.

Subject: salutari din Barcelona!
To: "Alexandra ..."
30 aprilie 2003

Draga Alexandra,
uite ca fac tot posibilul sa iti umplu mailul cu mesaje. Asa ca in curand vei ajunge sa ma urasti :))

Cum nu sunt sigur ca voi gasi acces la net in Baleare, iti scriu (si) de aici. Si la Barcelona am gasit internet gratuit (deja incep sa ma pricep la de astea). Stiu ca nu ti-am povestit mai nimic despre mine, dar eu acum ma folosesc de o legitimatie internationala de presa care imi deschide multe usi, si imi face plimabarea mai usoara, mai placuta (sa amintesc ca, de exemplu, majoritatea muzeelor din lume sunt astfel gratis pentru mine?).

.....

Acum sunt la "El Salon Internacional del Automovil". Stiu ca nu trebuie sa iti traduc, tu fiind vorbitoare de spaniola, daca retin bine. Ideea este ca, in drum de la prietenii mei de la IPA Catalunya spre locul de unde voi lua (sper sa gasesc) bilete pentru feribot, pentru deseara, m-am strecurat la centrul lor de presa.

Barcelona nu este asa cum o stiam, adica este inorata. Mie imi place Barcelona cu soare. Anul trecut pe vremea asta mi-am spus ca vin sa fac baie in mare pe Plaja Barceloneta, dar cand am revenit in iulie trecut am fost pe fuga si a fost imposibil. Acum iar nu se poate. Inseamna ca voi trebui sa revin special pentru plaja. Un prieten de la IPA mi-a prezentat noua casa IPA, undeva pe plaja. I-am promis ca viitoarea mea vacanta va fi in casa respectiva, spunandu-i de asemenea ca este ultima oara cand ma vede plimbandu-ma singur :)) sper sa ma tin de cuvant macar legat de ultima chestie :) [update 2008: nu a fost asa... cand m-a mai vazut Tino eram ori singur, ori... cu parintii :)]

pe tren dinspre Paris a fost cam frig, au uitat aia aerul conditionat deschis, iar cum intre timp afara se facuse racoare (tot vestul Europei este sub nori), in tren a fost chiar inconfortabil din cauza asta.
sper sa fie in regula cu feribotul deseara, sa ajung cu bine in Palma (o alta noapte dormita pe scaun), si sa gasesc macar acolo soare. ca dupa el venisem de fapt...

tie iti urez numai bine, iti urez sa nu fi suparata pe mine (pentru ca ti-am scris mult sau pentru ca iti dau idei de calatorie), si promit sa revin...
cu drag, Ovidiu

Subject: multi pupici din centrul Marocului
To: "Rocsana T." t____rocsana@yahoo.com
8 mai 2003

sa inteleg ca ne vedem la Barcelona, sa stau acolo pana vii tu? :)) zau ca as vrea...

toate sms ajung la mine, chiar daca acum sunt la Marrakesh, Maroc; de cand ti_am scris ultima data,adica de alaltaieri,am ajuns in Africa,venind cu feribotul dinspre Algeciras, Spania. (am o gramada de probleme cu tastatura asta araba...) la coborarea de pe vapor 5deja imi place sa merg cu vaporul...) am intalnit alti turisti straini, si am facut o echipa sa cucerim impreuna Africa. din port am gasit in cele din urma un autobuz, numarul 13, care ne_a dus la gara. asta fiind undeva la capatul orasului. nu credeam ca orasul asta, TANGER, este asa de mare; ca toate orasele marocane, este o ciudata impletire de nou si vechi, cu diferenta ca aici se construieste mult; multe case inca nu sunt terminate.

ca veni vorba de case, cred ca numai la noi oamenii isi fac viloace, case imense pe care in general nu le locuieste mai nimeni, dar in care se investeste imens. chiar si in IBIZA, la care cand te gandesti, cu mintea romanului, iti suna a opulenta, vilele nu sunt decat niste case cu cel mult un etaj. ce depaseste un etaj este ori bloc, ori fabrica, ori biserica... aici la arabi, in satele lor (cum sunt cele din drumul catre Marrakesh), doar moscheiele (care nu au asa minarete cum stim noi) sunt mai rasarite si varuite in alb, restul caselor au un fel de rosu pamantiu (ca toate cladirile din Maroc). in orase, in cartierele cu blocuri, acestea sunt doar tencuite, numai pe fatadele cu geamuri sunt si vopsite cu rosu. in TAnger se vaed si case cu influente europene, mediteraneene, mai ales cele in constructie; cum spuneam, acolo se construieste imens, de unde or avea astia bani, nu stiu.poate din droguri :))
legat de Tanger, am inteles ca alaturi de Agadir, are cele mai bune plaje din Maroc; le_am vazut intr-adevar din feribot, poate le incerc la intoarcere, cand vreau sa innoptez acolo...

in gara am stat doua ore, de acolo porneste linia de cale ferata care se aopreste la Marrakesh, aici. trenul se numeste "rapid climatizat" si este mult mai modern decat multe trenuri romanesti. adica: are intr_adevar clima, cred ca toate au aici clima, merge repede (pe multe portiuni doar pe o linie, nu au doua, iar in sud, adica catre capatul astalalt, au si electrificare!!!), iar la toate spalatoarele/wc vei gasi uscatoare de maini electronice; aduse din Franta, normal. mi-am amintit cu umor de ce imi spunea un dobitic de ceferist la curtici, cu ceva ani in urma: au facut si la noi vagoane cu uscator de maini, erau in dotarea trenurilor astea nou puse in functiune (eu le vazusem pe ceva vagoane prototip aduse de la bucuresti de la expozitie), dar inca de la darea in
exploatare a vagoanelor, cefereul nostru drag a hotarat demontarea lor in totalitate, calculand ca oricum le vor fura romanii sau se vor strica in timp!!!

la Rabat am ajuns noaptea, amicii straini de care vorbeam aveau ceva ghiduri turistice cu harti si adrese de hoteluri ieftine si am mers acolo. exact cum mi se spusese, rabatul este doar o capitala cu cladiri foarte moderne, foarte bine luminat, chiar elegant, in multe culori, de fapt palmierii sunt scaldati in culori, cel putin in zona centrala, de la gara catre cartierul unde am stat noi, trecand prin fata parlamentului. cartierului ii spune Medina, este numele pentru orasele vechi, pe care aveam sa il intalnesc si aici si cam peste tot. in interiorul vechilor ziduri de cetate am gasit hotelul (azi dimineata la plecare l-am fotografiat), ciudat arata la astia asa zisele hoteluri! costa 50 dirhame, adica cam 5 euro, pentru camera single si 80/8 pentru dubla. wc de tip turces, in care iti torni apa cu galeata este peste tot in maroc,la astia nu s-a inventat instalatia de tras apa... dusul costa separat, intre 5 si 8 dirhame, functie de hotel, dusul rece fiind mai ieftin, iar daca esti norocos poti avea si chiuveta cu apa curenta, fara restictii, in camera, gratis :)) hotelurile adevarate, cum le stim noi,sunt mai cu pretentii, dar costa mai mult. de exemplu aici in Marrakesh, la IBIS al lui Accor, camera single costa 340 dirhame, de sapte ori mai mult; si poate are si wc cu dus in camera :))

seara am iesit cu baietii (doua cupluri: unul din Australia cu una din Noua Zeelanda si unul din Spania cu o englezoaica...) la masa, adica la o supa marocana, eu mai mancasem in gara, la pranz, tot ceva subtire... parca nu ma incanta bucataria lor, de fapt modul de preparare, igiena... dar sper sa ma descurc pana la urma

dimineata am dat o fuga prin oras, vreun ceas, iar la 10.15 am luat trenul incoa, spre misteriosul Marrakesh; toti mi-au spus ca aici voi gasi adevarata lume araba, marocana, nu la Rabat sau Casablanca (unde plec maine), si la FES, in nord, unde traiesc aia ca in evul mediu, langa blocuri europene; si pe aici, in orasul vechi, poti gasi mercedesuri imense langa case ce dau sa cada, facute din pamant acum vreo suta de ani...

m-am cazat la un hotel recomandat de un ceh intalnit pe tren; sper ca va fi bine. pentru a vedea cat mai mult din oras pe soare (am crezut ca se poate intra in palatul regal si m-am grabit), am ratat un dus fierbinte de 7 dirhame; de inmultit suma cu 3500, se se afle aproximatia in lei :)) :))

azi m-am plimbat toata dupa amiaza, sper sa gasesc sa si manac ceva care sa imi placa cum arata, acum e déjà noapte si iata ca testez tastatura cu caractere arabe. se pare ca ma voi obisnui, asa cum m-as putea obisnui si cu fetele lor; ca am intalnit cateva bucati...

nu stiu cand mai gasesc internet, dar promit sa revin!
cu drag, Ovidiu

--- Rocsana T. wrote:
> cred ca e vorba de telepatie aici ... sper ca si sms-ul meu a ajuns la tine ok, o sa te anunt cand am primit vederea si [ ...] sunt convinsa ca te distrezi si ca esti bine ... sunt tare curioasa sa aud cum iti merge marea calatorie pupici, Rocsana

Pelerinaj - Ortodoxism - Diaspora

2008-03-02T18:22:00.035+02:00

Punand pe net ieri primele imagini de primavara surprinse in Bulgaria si cateva materiale mai vechi, mi-am adus aminte ca in perioada 2001-2002 aveam un serial in care prezentam cateva manastiri din tara la care am avut ocazia sa ajung. Daca stau bine sa ma gandesc, inca din 1999-2000 mi-am publicat primele imagini cu manastiri romanesti, cand am realizat calendarul Ministerului de Interne pe anul 2000 (Editura MI) - un exemplar din respectivul calendar ajunsese, cadou de ziua sa la inceput de februarie, si la PF Patriarh Teoctist, care laudase intentia unor oameni de cultura existenti printre politisti de a celebra anul 2000 punand imagini cu biserici in locul vesnicelor uniforme militare de pe calendarele oficiale ale institutiei. Intre timp am mai strans ceva imagini legate de viata ortodoxa a romanilor (si nu numai), de data asta in timpul calatoriilor externe. In drumurile mele, am incercat sa gasesc si sa fotografiez cateva din bisericile folosite de romanii sau de alti ortodocsi din Diaspora. Am vazut biserici romanesti, grecesti, rusesti si bulgaresti. Nu am considerat ca urmez neaparat un pelerinaj, dar cum am gasit biserici ortodoxe si unde nu ma asteptam, locuri unde se poate ajunge totusi relativ usor, demersul meu poate fi luat drept o invitatie la pelerinaj cultural, pentru descoperirea unor alte laturi ale emigratiei romanilor (si nu numai): partea religioasa a vietii emigrantilor [update: e vorba doar de o anumita categorie sociala; mi s-a atras atentia ca sunt imigranti romani care nu au treaba cu biserica!]. Nu am imagini electronice pentru toate bisericile fotografiate, acum adaug imaginile mai vechi la cele noi de ieri din Bulgaria si incerc sa le pun laolalta. Legat de tema legaturii dintre emigratie si viata religioasa, revin. Si nu neaparat pe blog... :)

Pastele 2005 la Lille, Franta - numarul studentiilor romani si al celor stabiliti in nordul Frantei a "fortat" autoritatile religioase sa le trimita un preot de la Paris, care tine slujbe intr-un loc inchiriat, o biserica catolica

Paris - Buna vestire, 25.03.2006 la biserica romaneasca din cripta St-François de la Saint-Sulpice - locatie aflata la subsolul unei biserici catolice stravechi (devenita arhicunoscuta datorita unui roman de fictiune pe teme mistice-religioase) - biserica "oficiala" din Paris apartinand de Patriarhia Romana - cu hramul Sfintele Parascheva si Genoveva [protectoarele Iasiului si, respectiv, Parisului], locul unde pot fi vazuti de exemplu IPS Mitropolit Iosif, ambasadorul Romaniei si din ce in ce mai multi romani, cu din ce in ce mai multi copii mici; sunt foarte multi studenti, comunitatea romaneasca creste, creste...

Strasbourg - Franta, a doua zi de Craciun 2006 - biserica ortodoxa apartinand de Partiarhia Ecumenica a Constantinopolului, situata in locatia fostului punct de frontiera dintre Franta si Germania, langa pod - dupa nume, cred ca unul din preoti este roman

Paris - la final de an 2006 la cele doua biserici romanesti - pe langa biserica de la Saint Sulpice [prima imagine din stanga] exista si o biserica cunoscuta drept "biserica romanilor" pentru simplu fapt ca aceasta este cumparata de statul roman la sfarsitul secolului XX. O fosta biserica catolica, este situata in Cartierul Latin, aproape de Sorbona; reprezentand centrul spiritual al Diasporei romanesti din Paris de pana in 1990, pe aici au trecut toti reprezentantii de seama ai culturii romanesti exilati peste hotare - biserica inca se tine legata de trecut - s-a rupt de BOR dupa razboi, acum apartine de Biserica Ortodoxa din America (OCA), nu de Patriarhia Romana (BOR), iar in spatiile anexe bisericii puteti inca gasi tabloul stemei regale a Romaniei, dar si tabloul lui A.I. Cuza! Ce este simpatic e faptul ca unul din preotii de acolo a fost recoamandat de Mitropolitul Iosif sa slujeasca intr-o biserica care nu apartine canonic de BOR. Are hramul Sfintilor Mihail, Gavriil si Rafail. [later edit: in 10.05.2009, biserica a trecut sub omoforul IPS Iosif, respectiv al Patriarhiei Ortodoxe Române]

Barcelona - de Boboteaza anului 2007 - la acel moment urma sa se puna piatra de temelie a unei biserici romanesti in zona Barcelona; romanii isi tin slujbele intr-un spatiu inchiriat, o sala mare undeva la etaj transformata in locas de cult, dar intr-o zona centrala a orasului, langa Piata Spaniei si zona expozitionala FIRA de Barcelona. Am auzit ca ar mai exista un locas de cult undeva pe langa Rambla... aici am vazut romani obositi, fete de oameni care lucreaza si traiesc din greu pentru a putea veni la slujba de duminica cu hainele cele bune... total diferit ce vazusem la Paris sau urma sa vad in SUA!

Sofia - inceput de ianuarie 2007. O noua capitala europeana care desi arata din punct de vedere estetic mai rau decat Bucurestiul (da, se poate si mai rau!), aduce Europei un bogat bagaj cultural: cel putin din punct de vedere religios, aici puteti gasi pe langa normala silueta a bisericilor ortodoxe, o moscheie, o sinagoga, o biserica greco-catolica (a imigrantilor din fostul imperiu austriac, construita parca si cu bani de la imparat!) dar si o biserica catolica (pana sa ajunga acolo fostul Papa Ioan Paul II, Sofia nu avea asa ceva, dar... au venit banii!). Eu am fotografiat o biserica bulgareasca veche intr-un centru de intersectie, cumva sub nivelul soselei, biserica romaneasca Sf. Treime, o biserica straveche, ruinata, in spatele Palatului Prezidential, biserica rusa, dar si Catedrala Alexandr Nevski (echivalentul a ceea ce ar vrea sa fie romaneasca Catedrala a Neamului sau deja existenta Sacre Coeur din Paris, construita in memoria soldatilor rusilor morti pentru Bulgaria la inceputul secolului XX, dar pomenind si de eroii romani sau de alte natii)

[va urma]
Istanbul, Turcia - Agia Sofia (Catedrala Sf. Sofia) - stiati ca turcii s-au inchinat mereu Fecioarei Maria? :)
Lille, Franta - biserica greaca Sf. Petru si Pavel (slujba oficiata de preoti grec, roman si rus, impreuna!)
Turku, Finlanda - biserica ortodoxa finlandeza, construita pe vremea rusilor in piata centrala a orasului
Chicago, IL, SUA - Arhiepiscopia Ortodoxa Romana (BOR), cu IPS Nicolae, Arhiepiscop pt. SUA si Canada
Madaba, Iordania - Biserica Sf. Gheorghe, Patriarhia Ortodoxa Greaca - mozaicul cu cea mai veche harta...
Muntele Nebo, Iordania - Moise si cele 10 porunci va spune ceva?
Raul Iordan, locul Botezului, Iordania - granita intre Iordania si Israel (Palestina), botez intre mitraliere
Amman, Iordania - biserica copta si biserica greaca, centrul orasului, langa moscheie
Ruse, Bulgaria - biserica Sf. Mihail, Mitropolia, biserica Sf. Gheorghe, Manastirea Sf. Dimitrie Basarabov (manastire in stanca), Ivanovo (manastire in stanca), Cherven (cetate medievala in ruine, cu multe biserici)

Nota: daca se intampla sa nu fiti de acord cu ceva din ce am scris sau fotografiat, sau daca nu intelegeti o anume exprimare [si ce am vrut sa zic exact], contactati-ma! Multumesc celor care imi atrag atentia la greselile de ortografie si sintaxa :) Thanks ET, da-i inainte!

Inima Romaniei bate azi la Luxembourg

2008-03-02T02:12:00.005+02:00

Acest articol a avut o soarta... interesanta. Adica, pur si simplu nu a ajuns la destinatie (sic!), desi a fost trimis dintr-unul din cele mai moderne centre de presa prin care am ajuns eu in voiajele mele, la momentele cand cochetam cu idea de ... ziarist. Pur si simplu destinatarul nu a receptionat mesajul :) sau chiar daca l-a primit, nu a fost de interes :)) Se mai intampla, nu? Bine, genul acesta de texte s-ar fi potrivit la presa cotidiana sau on-line, pe cand destinatarul meu aparea lunar... si atat! [apropo, redactorul sef este acum la pensie. Intre timp s-a schimbat Guvernul!] Mi-am spus ca ar fi pacat sa pastrez materialul doar la mine in calculator: chiar nimeni sa nu stie de fapta mea de vitejie? :) Cum deplasarea mea la Luxembourg a avut in vedere, pe langa includerea orasului in voiaj european anual [pe atunci calatoream primavara], oferirea de sprijin studentiilor de la SISEC, care au participat la ceremonia de semnare a Tratatului de aderare a Romaniei la UE (25 aprilie 2005) ca parte a actiunilor Jean Monnet, la acel moment chiar nu a contat nepublicarea textului de mai jos! :)

------------------------------------------

INIMA ROMANIEI BATE AZI LA LUXEMBOURG

In inima Europei, in capitala Marelui Ducat Luxembourg, Romania si-a trimis emisarii pentru a marca un eveniment istoric.

Astazi 25 aprilie 2005 Romania semneaza Tratatul de Adeare la Uniunea Europeana, in cadrul unei ceremonii speciale care se desfasoara cu prilejul Consiliului «Afaceri Generale» organizat la Centrul de Conferinte KIEM (CCKiem – Cartierul European). Ceremonia de semnare are loc la ora 17 (ora 18 la Bucuresti) la Abbaye de Neumunster din Luxembourg.

Aseara, incepand cu ora 20.30, cartierul istoric Grund a rasunat de acordurile muzicii romanesti interpretate de soprana Angela Gheorghiu, cu acompaniamentul Filarmonicii George Enescu din Bucuresti, dirijate de maestrul Ion Marin. Organizat de catre Guvernul Romaniei, concertul extraordinar al sopranei Angela Gheorghiu a impresionat atat membrii delegatiilor straine participante, cat si turistii care fluturau plini de incantare steaguri tricolore. Alaturi de oficialitatile romanesti prezente, printre care i-am observat pe domnul ministru al aferilor externe Mihai Ungureanu si pe primarul general al Bucurestiului, domnul Adriean Videanu, ministrul administratiei si internelor, domnul Vasile Blaga, s-a alaturat romaniilor prezenti pentru a celebra aderarea Romaniei la marea familie europeana. Au fost prezenti si multi romani care locuiesc in Luxembourg sau sunt functionari la institutiile europene. Am discutat cu cativa romani, iar acestia mi-au spus ca venisera special la Luxembourg din Germania, de la Saarbrucken, pentru a vibra in limba romana pe acordurile imnului national care a incheiat concertul.

Astazi dimineata, la ora 8,30, domnul ministru Vasile Blaga s-a deplasat la Schengen [Luxembourg], alaturi de primul-ministru, domnul Calin Popescu-Tariceanu, pentru a asista la dezvelirea unei placi comemorative privind plantarea a 27 de arbori (numarul de membrii ai Uniunii Europene incepand cu 1 ianuarie 2007) cu ocazia semnarii Tratatului de aderare. Arborii (27 de frasini oferiti de Romania) au fost plantati pe malul raului Moselle/Mosel, in apropierea Monumentului «Acordului de la Schengen» [update: raul Moselle/Mosel uneste 3 state europene, Franta, Germania si Luxembourg]. Dupa momentele ceremoniale delegatia guvernamentala romana s-a intalnit la Schengen cu membrii ai comunitatilor romanesti de pretutindeni si din Luxembourg. Evenimentele sunt parte a programului «Saptamana Romaniei la Luxembourg» organizat si finantat de catre Guvernul Roamaniei.

Momentul special al semnarii Tratatului de Aderare va avea loc in sala special amenajata a Centrului Cultural organizat in fosta Abatie Jean Saint Jean-Baptiste «Neumunster». Ceremonia cuprinde intonarea imnului Casei Mari-Ducale Wilhelmus de catre Ruxandra Barac, mezzo-soprana de origine romana stabilita in Luxembourg, si intonarea imnului european de catre o formatie corala bulgara. Semnarea tratatului se face in ordine alfabetica, vor fi 58 de semnatari, durand circa 90 de minute.

Corespondenta speciala de la Luxembourg, Ovidiu SIMINA
25/04/2004, ora 12.25 [ora LUX]

Imagini de la semnare vor fi disponibile in max 30 de minute dupa eveniment pe http://www.eu2005.lu/

Sagrada Familia. Barcelona

2008-03-02T01:54:00.004+02:00

Un altfel de ghid turistic al Europei

SAGRADA FAMILIA

Am mai scris despre aceasta catedrala si voi mai scrie. Cand s-a pus piatra de temelie a Templului Ispasirii din Barcelona (Temple Expiatori de la Sagrada Familia) in 1882, s-a prognozat ca se va construi timp de 200 de ani, iar de atunci s-a contruit cam jumatate si s-a scris mult despre ea; mult mai este de construit si inca multe veti auzi despre ea.

Anul 2002 marcheaza 150 de ani de la nasterea celui mai creativ, original si inovativ arhitect al tuturor timpurilor, Antoni Gaudi (1852-1926), al carui prestigiu a crescut de-a lungul anilor care au trecut, permitandu-i operei sale, pana de curand ignorata, sa fie recunoscuta unanim. Barcelona sarbatoreste in acest an "Anul International Gaudi", avand in vedere ca majoritatea operelor sale se afla in capitala Catalunyei, dintre care se inalta deasupra tuturor silueta inimitabila a Templului. Sagrada Familia este un templu unic din punct de vedere al conceptului constructiei si al elementelor decorative, pe drept cuvand devenit simbolul Barcelonei. Gaudi a preluat proiectul la varsta de 31 de ani cand deja era considerat un mare arist, ocupandu-se de acesta pana la moarte, timp de peste patru zeci de ani. Sagrada Familia, chiar aflata inca in faza incipenta in momentul mortii arhitectului, comparativ cu multele constructii terminate, ele insele de foarte mare valoare arhitecturala (doar Fatada Nativitatii era ridicata la moartea artistului, nici ea in totatlitate, conturandu-se doar forma viitoarei catedrale), a devenit capodopera sa.

Planul general si studiile detaliate realizate de acesta pentru proiectul templului, bazate pe folosirea unor forme geometrice de inspiratie naturalista, sunt temelia de la care arhitecii zilelor noastre continua munca maestrului. Opt dintre cele doisprezece turle ale fatadei, dedicate apostolilor si avand o inaltime de peste 100 m, sunt deja construite. Cele patru clopotnite ce asteapta sa fie construite sunt cele ale Fatedei Gloriei, domul central inchinat lui Iisus Christos (ce va avea 170 m), turnul Sfintei Fecioare (125 m) si turnul celor patru evanghelisti. Intrarea in Temple Expiatori de la Sagrada Familia permite vizitatorului sa acceada la cunoasterea alaturi de santier si de constructie in sine, a trecutului, prezentului si viitorului Templului, prezentate in muzeul de la subsol. Muzeul adaposteste modele la scara, fotografii, planuri si obiecte decorative ce prezinta catedrala si simbolul artei lui Gaudi in viata Barcelonei din ultima suta de ani. Un film video prezinta in imagini istoria catedralei. Vizitatorul poate de asemenea sa afle amanunte legate de viata arhitectului si despre alte proiecte de care s-a ocupat in lunga sa cariera artistica care a schimbat fata arhitecturii pe plan mondial. Printr-un panou de sticla se pot vedea actualii creatori ai catedralei ce au organizat un atelier de studiu in apropierea si dupa stilul celui organizat chiar de Gaudi candva. In atelier artistii modelatori si arhitectii restaureaza modelele originale elaborate de Gaudi pentru diverse detalii ale catedralei (mare parte din planurile si machetele lui Gaudi au fost distruse odata cu atelierul sau de studiu de valtoarea razboiului civil din anii '30). Modelele restaurate sunt reproduse la diverse scari pentru a se asigura ca proiectul original a lui Gaudi este urmat cu acuratete. Gaudi a folosit in studiile sale empirice elemente naturale, preluate din ceea ce vedea in jurul sau, incercand sa determine echilibrul de forte care actioneaza asupra intregului in pastrarea echilibrului si stabilitatii fundamentale unei constructii. "Padurea, copacii sunt cei care ma inspira", ar fi spus arhitectul. Coloanele din interiorul bisericii sunt realizate in prezent dupa ce studiile arhitectonice efectuate pe computere de inalta tehnologie au confirmat constatarile si ideile arhitectului, puse pe hartie cu o suta de ani in urma, pornind de la structura arborilor…

Turlele construite inca de pe vremea lui Gaudi (cele dinspre est, apartinand Fatadei Nativitatii) au o forma total neobisnuita pentru bisericile catolice din vremea aceea. Cele realizate postum maestrului sunt realizate in acelasi stil, dar de acum sunt intrate in peisaj nu au mai parut ciudate. In forma de fus, cu diverse elemente decorative interesante, turlele au o serie de orificii dispuse pe toate lungimea lor, permitand vantului sa circule in voie in maruntaiele lor. Forta care ar fi trebuit sa preseze un turn inalt, masiv, ermetic (cunoasteti stilul clopotnitelor vechilor catedrale catolice?), este astfel micsorata, daca nu chiar folosita. Aerul patrunde in turle iar prin sistemul de spirala din interior (turlele sunt goale pe dinauntru, au doar trepte si elementele de siguranta) este atras spre baza constructiei, fixand-o pe pamant. Iar coloanele de care vorbeam mai sus sunt asemenea arborilor, de la o anumita inaltime pornesc din ele bucati de piatra asemenea crengilor, fixand bolta de deasupra intr-un mod inspirat. Fatada Pasiunii este total diferita ca stil decorativ fata de Fatada Nativitatii, fiind opera mai multor arhitecti care au fost inspirati de arta moderna (daca ati sti ce deosebire izbitoare este intre Portalul Rosariului, dantelarie in piatra cum ati mai intalnit in vechile catedrale, si decoratiunile moderne, cu sfinti patratosi si un Christ straniu, ce marcheraza patimile mantuitorului de pe Fatada Pasiunii…). Pentru cei care doresc sa se inalte pana spre culmile turlelor (la propriu), sunt la dispozitie doua lifturi ce te urca pana catre 65 respectiv 90 de metri. Iar cei cu dorinta de descoperire a catedralei in toate detalile pot alege treptele ce te urca in spirala pe doua trasee, oferindu-ti privelisti incantatoare asupra orasului, unghiuri deosebite asupra santierului in continua viemuiala si alte puncte de vedere asupra catedralei ca atare. Urcand la pas pana in varful turlelor de unde poti zarii marea la capatul orasului si umbra catedralei asternuta peste Barcelona (si cand te gandesti ca Gaudi nu a putut beneficia de asemenea privelisti decat poate in visurile sale marete…) vei simti constructia altcumva, iar o parte din tine ramane ascuns acolo, in ungherele turlelor. Va spun din proprie experienta, un intreg film foto nu va este de ajuns pentru a marca tot ce vedeti si ce simtiti in ascensiunea spre "cornul abundentei" sau spre sfintii, pasarile si crucile inflorate imaginate de Gaudi. Oriunde te uiti il vezi pe creatorul Templului, care se afla inca la Sagrada Familia la propriu: in cea mai adanca cripta a catedralei este amenajat mormantul arhitectului acoperit cu flori, protejat cu piatra si sticla de zgomotul facut de pasii celor ce vin sa-l cunoasca si de zgomotul utilajelor ce-i continua opera mausoleu.

Articol aparut in saptamanalul regional Focus Vest, Timisoara, in anul 2002 [revin cu detalii si cu articolul scanat, atasat! Poate si ceva fotografii...]

Un altfel de ghid turistic al Europei

2008-03-02T01:25:00.013+02:00

Nota: acest articol [alta varianta] a aparut initial in saptamanalul regional Focus Vest in perioada 2001-2002 cu titlul "Soare si sange la Barcelona", fiind preluat mai apoi, prin 2003, in jurnalul IPA-International Police Association/Sectia Romana din toamna anului 2003, pag.18-19. Repet acum acest articol (urmand a-l posta si pe cel original, la momentul sau) avand in vedere ca... suntem in luna martie! Afland lumea ca imi place sa ma plimb [de fapt, eu le spun calatorii], ajungand pana acum la 35 de state pe vreo 4 continente, sunt intrebat: "si care oras ti-a placut cel mai mult?" Pai, scriu aici ca sa se stie: BARCELONA si PARIS. Nu neaparat in aceasta ordine :)

----------------------------------------------------------------

SOARE ŞI POLIŢIŞTI LA BARCELONA
Sau cum mi-am făcut prieteni printre politisti

Am fost de mai multe ori la Barcelona. Vizita care a însemnat cel mai mult pentru mine pâna acum a avut loc în martie 2002, când am stat acolo pentru o saptamâna. Am ajuns la Barcelona pentru a ma bucura de soarele de la malul Mediteranei, nestiind ce ma aşteapta si pentru a-mi demonstra ca ma pot tine de promisiuni (cu ocazia primei vizite îmi promisesem ca revin, fara însa a arunca vreun ban în vreo fântâna cu miracole, asa cum se obisnuieste). Veneam din Lille, a patra metropolă franceza ca importanta, situata undeva în nordul tarii, la granita cu Belgia, unde eram student la bursă. Timp de o saptamâna am locuit la Barcelona într-o pensiune la receptia careia am întâlnit un român, încercând să fiu în acelasi timp turist, politist şi reporter. Plecând din Lille, unde ploua continuu, ma gândeam cu placere la Rambla, bulevardul cu flori, pasari si spectacole în aer liber, bulevardul vesnic agitat unde poti întâlni reprezentanti ai tuturor natiilor pamântului, la plaja din Barceloneta sau la complexul de agrement Port Vell si multele iahturi ancorate în port… Totul scaldat în mult soare (când am ajuns în Barcelona duminica dimineata la ora 9 erau peste 15°C !!!).

Duminica 10 martie 2002, ora prânzului. Barcelona mă aştepta s-o cuceresc. Centrul oraşului. Plaza Catalunya este blocata de puternice manifestaţii ale ecologiştilor, ce militează contra unor măsuri administrative ale Guvernului Catalunyei. Oamenii sunt veseli, zâmbesc, îşi strigă cu tărie şi cu convingere sloganurile. Este gălăgie, dar ordine. Este un soare strălucitor, o zi deosebită pentru turişti. Cu aparatul de fotografiat de gât şi geanta plină de filme, am plecat la plimbare pe Rambla. La un moment dat, rumoarea străzii mă face să fiu atent la un grup de turişti ce comentau cu viu interes o scenă ce se petrecea peste drum: doi indivizi, în civil, percheziţionau alţi doi, lipiţi cu spatele la perete şi cu mâinile ridicate. Mi-am dat seama că este vorba de o acţiune a poliţiei: unul dintre poliţiştii în civil vorbea la o staţie scoasă de sub haină. Am pus teleobiectivul la ochi, încercând să surprind pe peliculă acţiunea. Maşinile şi turiştii ce se înghesuiau în faţa mea nu mi-au permis să fotografiez din prima. Când am găsit unghiul optim de imortalizare a subiecţilor, observ că unul dintre poliţişti dispăruse din cadru. Dau să-l caut şi-l văd că vine traversând spre mine, spunându-mi ceva... Scot repede legitimaţia minune: „A, IPA? Hai cu mine!”. Îmi spune că se numeşte Lima. Plec cu el. Între timp colegul lui terminase de scris câteva hârtii, banii confiscaţi în pune în buzunar şi îi lasă pe cei doi liberi. Sunt prezentat: un compagnero din România. Celălalt poliţist, un capitano, e de asemenea membru IPA, a ţinut să-mi arate legitimaţia personală. Fără să le-o fi cerut, mă invită să merg cu ei să-mi arate sediul. Fac parte din poliţia municipală a Barcelonei, sunt poliţişti civili, angajaţi în cadrul Guardiei Urbana, şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiei I, responsabilă cu centrul oraşului. Îi întreb despre acţiunea la care am fost martor. Cei doi percheziţionaţi făceau parte dintr-o bandă de şarlatani cu binecunoscuta „alba-neagra”. Nu, nu erau români, erau croaţi! În Barcelona activează două puternice bande, foarte bine organizate, care sunt greu de prins în acţiune. Le-au luat banii, le-au luat datele, le-au aruncat la gunoi „baza materială”, căpăcelele, zarurile; urmează să vină singuri la secţie să plătească amenda. În zilele care au urmat am reuşit să le cunosc modul de acţiune: au în bandă chiar şi femei, care atrag „clienţii” prin modul în care se manifestă. Dacă o „turistă” simpatică aruncă încrezătoare cu banii pe postavul unde se învârt „câştigurile”, de ce nu ar arunca şi ei? Poliţistul Lima mi-a prezentat interiorul secţiei de poliţie, parcul auto, dispeceratul, arestul (mi-a spus că ei au voie să reţină învinuiţii până la trei zile, pentru a avea timp să probeze infracţiunea şi să obţină datele de identificare), iar apoi mi-a făcut cadou propria caschetă de poliţist. Eu m-am revanşat cu o emblemă a poliţiei de frontieră române.

Luni 11 martie, zi pentru turism. Marţi este ziua vizitei la IPA. Am vizitat biroul secretariatului IPA Catalunya, în Plaza Urquinaona, de unde mi-am cumpărat un suport cu insignă pentru legitimaţie, continuându-mi apoi vizita la sediul central al Guardia Urbana, unde este şi muzeul IPA, aflat la nr.5 pe strada numită... la Guardia Urbana! Aici m-a întâmpinat domnul Josep de Blas Torrella, secretarul general al IPA Catalunya, alături de colegul său Tino Suarez. Poliţia municipală barceloneză este, alături de Scotland Yard, cea mai veche poliţie organizată din Europa, fiind înfiinţată pe la mijlocul secolului XIX. Este în subordinea primăriei oraşului, iar ca element tradiţional poliţiştii poartă vechiul model de revolver cu butoiaş.

Ştiaţi că în Barcelona se întretaie autoritatea a nu mai puţin de patru forţe poliţieneşti? Într-o piaţă centrală, de exemplu, poţi vedea uniformele bleumarin închis ale Guardia Urbana, păzind sediul primăriei, vis-a-vis sunt uniformele bleu cu roşu ale Mossos d’Esquadra, poliţia guvernamentală (Catalunya este o regiune autonomă din nord-estul Spaniei, cu limbă oficială separată; actele oficiale care vin de la Madrid în spaniolă se distribuie şi traduse în catalană), cu competenţe reduse, care păzeşte sediul guvernului. Pe laturile pieţei pot fi văzute uneori maşinile şi uniformele Policia Nacional, poliţia regală, cu competenţe generale în toată Spania, care preia cazurile mai deosebite şi care intervine oricând este nevoie. Anul acesta am auzit vorbindu-se că această poliţie naţională urmează să părăsească încet, încet Catalunya, locul ei urmând a fi preluat progresiv de către poliţia Guvernului autonom. Mai pe fugă pot fi văzute prin oraş şi uniformele verzi ale Guardia Civil, grănicerii spanioli. Domnul de Blas Torrella m-a ajutat să intru în legătură cu un echipaj de poliţie, cărora le-am făcut o mulţime de fotografii în timpul serviciului. Iar seara am revenit la secţia de poliţie de pe Rambla, unde un echipaj de poliţie cu o maşină de patrulare, condus de Antonio Ramón Otero, mi-a oferit un „VIP tour”, arătându-mi oraşul, cu bune şi rele. Adică atât zona centrală, turistică – obiective turistice cu regim de exclusivitate, cum ar fi birourile şi sălile de recepţie ale primarului Barcelonei aflate în interiorul vestitei primării, unde nici chiar însoţitorii mei nu avuseseră acces până atunci prea des, deşi ei păzesc poarta – portul şi zona rezidenţială, cât şi aşa numita „fâşie Gaza”, zona rău famată, unde prostituatele, travestiţii, imigranţii îşi duc viaţa de zi cu zi într-o coexistenţă armonioasă. Paralel cu vestitul bulevard Rambla, în partea dreaptă cum te uiţi dinspre Port Vell, este zona istorică, ce păstrează catedrala şi palatul regilor Aragonului unde s-a prezentat Columb la întoarcerea din America, alături de Museo Pisasso, iar în partea stângă este cartierul cu baruri şi magazine la preţ redus, unde imigranţii trăiesc fără prea multe probleme din partea autorităţilor. Poliţiştii mi-au spus-o: până la Summit-ul European din 2002, autorităţile nu prea expulzau imigranţii, decât în cazul în care săvârşeau infracţiuni grave. Prostituţia este ilegală, dar acceptată tacit, prostituţia masculină devansând obişnuitele „fetiţe”. Ce mi s-a părut interesant: o mulţime de poliţişti, chiar în vârstă, ştiu engleză; mi-au mărturisit că au cerut personal să facă cursuri de limbi străine! Poliţiştii se bucură că oraşul este încă liniştit, pe străzi este ordine, deşi grupuri de hooligans îmbrăcaţi în roşu cuceresc încet, încet oraşul, cu halbele de bere în mâini.

În următoarea zi, miercuri 13 martie, este meciul de fotbal Barcelona – Liverpool, iar galeria engleză îmbrăcată în tricourile echipei favorite este pregătită de ostilităţi. La ora prânzului, tot centrul oraşului aparţine englezilor, vestiţi pentru violenţa lor (mai trebuie spun altceva decât că sunt numiţi pur şi simplu huligani?). Patrulele de poliţie încep să devină numeroase, apar dubele forţelor speciale care iau poziţii. Pe la ora 16 văd primele incidente între microbişti pe Rambla, poliţia intervine în forţă, arestări, sânge... Tot bulevardul vuieşte, englezii beţi îşi cântă imnurile în cor. Seara după meci nu sunt incidente deosebite, rezultatul nul neoferind ocazia pentru sărbătorirea înfrângerii sau victoriei... Tot în aceiaşi zi sunt în priză şi organizatorii Consiliului European de la Barcelona (sesiunea de primăvară). Poliţia ia primele măsuri masive de restricţionare a traficului, acces, pază a unor obiective.

14.03.2002. Metroul nu mai circulă în Zona Universitaria, unde sunt sălile de conferinţă şi hotelurile ce adăpostesc miniştrii europeni. Facultăţile îşi închid porţile, studenţii capătă o scurta vacanţă de "summit". Tot oraşul este plin de îndemnuri la acţiuni civice, în spirit european, alături de afişele instigând la manifestaţii contra "Europa del Capital". În centru, pe lângă clădirile guvernamentale, au loc manifestaţii puternice ale sindicatelor europene şi ale mişcărilor contra globalizare. Pancarde, afişe, steaguri verzi şi roşii au umplut oraşul, steagul Catalunyei (există un puternic partid republican în regatul spaniol care doreşte independenţa Catalunyei) şi bannere contra forţelor de poliţie sunt peste tot. Pe catedrala lui Gaudi, Sagrada Familia, tronează un imens steag galben-roşu, în culorile Catalunyei. Oficialii europeni îşi fac simţită prezenţa în oraş, poliţiştii încep legitimările în centrul oraşului şi pe Rambla, unde de obicei poţi sta în cap, la propriu, fără să te întrebe careva de sănătate. Turiştii imortalizează, fără voie, peisaje cu statuia lui Columb sau alte edificii istorice cu mulţi poliţişti în prim plan sau pe fundal. Un prieten de la Guardia Urbana îmi spune că sunt peste 8000 de poliţişti în plus în Barcelona, aduşi special pentru aceste evenimente. Centrul oraşului este parca mai luminat, se vede ca Barcelona are musafiri de onoare şi este pentru două zile capitala Europei.

15.03.2002. Poliţiştii poarta căştii, bastoane mai lungi, iar dubele sunt aliniate în şiruri nesfârşite. Sunt dube de intervenţie, cu plasă pe geamuri, iar înăuntru au scuturi şi puşti cu gaze lacrimogene. Manifestanţii se grupează în zonele cu clădiri administrative, guvernamentale. Soarele îmi face în ciuda (este ultima zi a sejurului) şi dogoreşte. Pe pontonul din Rambla del Mar (Port Vell) tinerii fac plajă, şalupele şi vaporaşele ies în larg pentru croazieră, barurile şi terasele discotecilor se pregătesc pentru invazia turiştilor. Pe la ora 14, o mulţime de ziarişti se strâng pe Rambla, în faţa Teatrului Liceu. Aşteaptă ei ceva. În jurul orei 15 acolo izbucnesc ostilităţile. Tineri cu feţe acoperite urcă în goană pe Rambla, fiind fugăriţi de scutieri. Un elicopter al poliţiei survolează zona, urlete, gălăgie, focuri de armă. Ciocniri între poliţiştii din forţele speciale şi gaşca de nebuni (aceştia îmi par diferiţi faţă de manifestanţii ce mărşăluiesc gălăgios dar organizat în alte zone). Turbulenţii aruncă cu diverse sticle, tarabagii de pe Rambla îşi strâng îngroziţi marfa. Se trage cu gaze lacrimogene, văd corpuri de tineri stâlcite în bătaie (de ce se bat între ei, oare? de la ce or fi pornit agitaţia?), sânge, furie. Cordoanele de scutieri restabilesc ordinea, împingând mulţimea. Îmi dau seama că este mai cuminte să redevin doar turist, că şi aşa se apropie momentul plecării. Se aud ambulanţe, o maşină de pompieri intră pe Rambla, elicopterul este încă deasupra. La o strada depărtare, la nici o sută de metri, în Bari Gotic, cartierul istoric, grupurile de turişti străini se preumblă leneş pe străduţele întunecate, urmând liniştiţi umbrela ridicată a ghidului, ca într-o altă lume. Piaţa Catedralei este plină de tineri, copii, toţi zâmbesc, este mult soare. Câteva muzee sunt închise, în Spania se odihnesc aproape toţi între orele 14 şi 16.

Plec din Barcelona după amiaza. Urma să mai revin de câteva ori, doar pentru a revedea noii mei prieteni poliţişti. Şi era soare în Barcelona. Si fetele, mai frumoase decât ştiam de la prima mea vizită...

Un altfel de ghid turistic al Europei

2008-03-02T01:04:00.007+02:00

DRUMUL SPRE SPANIA (XIV). VENETIA

Suntem la finalul calatoriei noastre spre Spania, de-a lungul careia v-am condus pe unul din cele mai frumoase trasee turistice, prin Italia, Franta si Spania, vizitand orase ca Verona, Milano, Pisa, Monaco, Nisa, Cannes, Barcelona, Madrid sau Toledo. Incepe ultima zi, inainte de a ne indrepta spre casa, air noaptea ne-am petrecut-o in statiunea Lido di Jesolo, in Hotelul Luna, pe malul marii. Ultima zi a excursiei a fost rezervata pentru orasul din laguna, a carui vizitare, macar o data in viata (daca nu este posibilin luna de miere), este in mintea tuturor: VENETIA.

La ora plecarii din Lido di Jesolo magazinele abia se deschideau, in ciuda noastra care am fi vrut sa facem si cumparaturi "de la ... Venetia". Am ramas doar cu rasaritul soarelui si plimbarea pe plaja curata si, imbarcati in autocar, ne-am inors catre autostrada, intrand apoi in oras dinspre Mestre, pe podul de peste laguna.

Parcarea imensa de langa pod, Tronchetto, poate adaposti o multime de autocare si autoturisme, pe langa cea descoperita existand si una supraetajata, locul in care venetienii isi lasa masinile inainte de a urca in barci. Cred ca Venetia este singurul oras in care nu poti risca sa fi calcat de vreo masina! Cel mult sa cazi in apa si sa te ineci. La intrarea dinspre Tronchetto si in zona garii sunt cateva parcari imense apoi incepe lumea apelor. Noi am luat "autobuzul" local, mijlocul cel mai folosit pentru transportul in comun: vaporetto, un vaporas lung care poate transporta o gramada de oameni, poate in conditii mai bune decat multe din autobuzele de pe plaiurile mioritice, cei drept cu o viteza mai redusa. vaporasele functioneaza ca o adevarata retea de transport in comun, au statii fixe, trasee speciale, program orar, circula regulat, des... La Venetia circula totul pe apa: taxiurile (niste barci mai rapide, luxoase), posta, politia, carabinierii. Gondolele, faimoasele simboluri ale Venetiei sunt tot mai putin folosite. Daca in vremurile de demult stapaneau totul, fiind cu miile, peste tot, acum le vezi mai mult ancorate pe malul lui Canal Grande, asteptand clienti. Parca nici gondolieii nu arata asa cum ii stim toti din fotografii si din filme, acum sunt doar niste comercianti hrapareti, galagiosi, putini dubiosi, se vede ca sunt uniti, si parca nu-ti vine sa ai de-a face cu ei. Poate doar in timpul carnavalului din februarie, cand isi scot la iveala costumatia lor deosebita, isi impodobesc barcile si abordeaza acel zambet si veselia de cantoneta, sa redevina ceea ce erau pe vremuri, gondolierii din Venetia cea romantica. In zilele noastre, un pret de 100 DM pentru jumatate de ora cu gondola te face sa-ti para romantismul, mai ales ca risti sa nu fii plimbat pe cele mai frumoase locuri.

Toate vizitele in Venetia incep, dupa drumul de-a lungul lui Canal Grande cu vaporasul, din Piazza San Marco. Vestita piata plina de porumbeieste inima orasului. Palazzo Ducale (Palatul Dogilor), turnul clopotnita Campanile, Basilica di San Marco, cu Pala d'Oro si tezaurul, Museo Correr, Procuratura Veche si Procuratura Noua, Turnul cu Orologiu, cafenelele si magazinele cu bijuterii, fosta inchisoare cu Puntea Suspinelor, coridorul de piatra suspendat intre fostul tribunal din Palatul Dogilor si temuta temnita, gondolele ancorate, imaginea poetica a insulelor de dincolo de laguna (dintre care nu trebuie sa ratati Murano si Burano), toate sunt acolo sa-ti bucure privirea si sa-ti umple sufletul. Fie vremea buna sau rea, fie piata acoperita de ape (cum se intampla toamna), San Marco te atrage ca un magnet. Venetia nu are sezoane turistice, este vizitata tot timpul.

Nu o sa va postesc mai nimic despre ce este de vazut inVenetia, cu cifre, date si amanunte istorice, nu cred ca ar avea vreun rost: Venetia nu se povesteste, se viziteaza! Indiferent cum vei simti contactul cu orasul (in port, la Tronchetto, troneaza o uriasa nava romaneasca, parca "Aiud", ruginita, abandnata de multi ani; am fost intrebat deseori: se aude ca apa este murdara, este adevarat ca miroase urat? chiar nu mai este nimic frumos in Venetia, ca pe vremuri? este adevarat ca se scufunda orasul?), Venetia iti lasa o amintire special, unica.

In Venetia am preferat sa nu mai umblu cu grupul, m-am plimbat singur, incercand sa descopar cat mai multe. Basilica cu a sa Pala d'Oro, cartea imbracata in aur, cu podeaua de mozaic miscata parca de fortele telurice ale lagunei, are o atmosfera deosebita, in care spiritul sfantului evanghelist Marcu este viu, ca si simbolul leului sau, a carui imagine te atrage de peste tot. Palatul Dogilor a fost pentru mine foarte scump, recunosc fara rusine, il voi vizita alta data, ca si turnul Campanile, desi privelistea panoramica din varful clopotnitei ar fi meritat toti banii (fiind proprietatea municipalitatii orasului, nici macar jurnalistii nu intra pe gratis in muzeele care aduc cei mai multi bani la buget). Multi dintre turistii romani s-au pierdut printre stradutele intesate cu magazine de bijuterii, sa viseze. Eu am ramas mai mult in piata. Cel mai mult m-am bucurat de porumbeii ce zboara liber printre oameni, cersind graunte. Se putea sa nu fotografiez cativa porumbei in timp ce imi mancau din palma? De fapt, cele mai multe fotografii din aceasta excursie le-am facu la Venetia, ajutat fiind si de "darul facut de oras": in toaleta unui restaurant McDonalds (va mai amintiti, un "important" obiectiv turistic in fiecare oras?), in drum spre Ponte Rialto, am gasit uitat de ceva vreme un aparat de fotografiat... Nu era pacat sa-l las acolo, din moment ce nu-l revendica nimeni? Ponte Rialto, podul cu magazine, specific Venetiei, m-a condus apoi spre cealalta parte a orasului, printre alte canalete, pe langa piata alimentara a orasului, apoi piata de peste, spre Basilica dei Frari, din Campo dei Frari, San Polo, iar apoi spre Galleria dell'Accademia, muzeul Accademiei di Belle Arti, pe care l-am vizitat pe indelete (la origine institutie religioasa, formata din Chesa dei Carità, biserica de sec. XII, Scuola Grande di Santa Maria della Carità, cea mai veche scoala venetiana, din sec. XIII, si manastirea Convento dei Canonici Lateranensi, din sec. XII). Colectiile ofera oportunitatea admirarii operelor tuturor marilor maestii venetieni: Veronese, Paolo Venetiano, Giovanni Bellini, Giorgione, Tiziano, Tintoretto, Tiepolo, Piazzeta, Carpaccio... Brosura pe care am luat-o la plecare mi-a dezvaluit un lucru interesant: intr-o vreme, intrarea era gratuita pentru persoanele sub 18 ani sau peste 60, din Uniunea Europeana, Ungaria si Romanai! Trebuie sa va mai spun apoi ca in Venetia isi are sediul si o importanta institutie de cultura romaneasca, despre care am auzit ca este foarte activa.

Cum va spuneam, Venetia este un oras pe care trebuie sa-l descoperiti singuri. Sper ca cele relatate v-au marit dorinta de plecare in calatorii, mai ales ca acum este mai usor ca pe vremea cand eu descopeream misterul lagunei, la mijloc de aprilie 1999. Drumul spre casa nu a fost de poveste. Drumul spre Spania s-a terminat. Niciodata un drum de intoarcere (cu exceptia celui care te aduce de la oaste sau din instrainari udate cu lacrimi) parca nu merita povestit. Conteaza intotdeauna ceea ce a fost frumos sau urat la drum drum lung. Asa cum de acum este important cum ne continuam calatoriile in mod demn prin Europa. Si prin lumea larga. Dar despre asta, mai vorbim.

[update: legat de McDonald's si povestea cu toalete, revin! Pentru a nu se intelege ca promovez genul asta de restaurante... eu fiind adeptul slow food! Eu promovez de fapt... toaletele gratuite!]

Articol aparut in saptamanalul regional Focus Vest, Timisoara, in perioada 2001-2002 [revin cu detalii si cu articolul scanat, atasat! Poate si ceva fotografii...]

Un altfel de ghid turistic al Europei

2008-03-02T00:17:00.006+02:00

Cred ca este timpul sa ma tin de promisiuni! Macar de cele pe care le-am facut... fata de mine! Mi-am promis sa pun undeva, laolalta, tot ce am scris [sau as vrea sa scriu] legat de voiajele mele. Partenerul meu de voiaj de asta iarna - tata - mi-a spus nu o data ca "noi trebuie sa facem o carte, trebuie sa scriem pe unde am fost". Nu scriu neaparat pentru asta. Dar daca pe vremuri tot foloseam la muzee o legitimatie de presa [de aia care-ti permite sa si dormi la Louvre, daca vrei, anytime, fara bani!], nu e pacat sa nu-mi ... fac jobul? De multe ori chiar glumeam cu amicii: inainte de a-mi lua diploma de jurist, aveam deja una de fotograf si vreo doua legitimatii de presa, basca una internationala :) Apropo, pentru detalii, cauta-mi CV-ul :)

Asadar: pana una alta pun in spatiu virtual ce am gasit prin arhiva electronica [on-line sau nu] din ce am scris prin anii 2001-2002. Ulterior incerc sa scanez articolele pe care nu le-am pastrat in format electronic, eventual le rescriu dupa original. La vremea lor, materialele au fost ilustrate cu fotografii "ale autorului" sau nu, dupa caz... Articolele pe turism au aparut cu precadere in suplimentul turistic al revistei saptamanale Focus Vest din Timisoara (care pe vremea aia chiar promova reportajele de gen, inainte de a alege doar publicitatea pentru firmele din turism). Acolo au aparut urmatoarele seriale: La pas prin Romania; Drumuri spre manastiri si Un altfel de ghid turistic al Europei (din cate imi amintesc, serialul avea episoade de genul Verona; Milano; Coasta de Azur; Barcelona; Barcelona, din nou; Andorra; Madrid; Madrid - PRADO; Escorial; Avignon; Pisa, Venetia. Dupa un timp [2003], serialul european a fost continuat in Pentru Patrie, revista lunara editata la Bucuresti, cred ca foloseam si subtitlul Un politist roman prin Europa... ramane sa verific :) Apoi, urmeaza bineinteles Round, round the World! Abia astept!

Mentiune: citind acum, dupa poate 7 ani, textele mele, chiar nu mai stiu de unde aveam atunci informatiile puse in text. Nu mai stau sa le verific acum, luati-le asa cum sunt. Eventual, folositi serviciul de comentarii. Apropo, nu accept nici o postare anonima a vreunui comentariu!!

De indata ce (re)gasesc textele de la tot serialul, le postez in ordine... Ei, o oarecare ordine...

------------------------------------------------------------

Un altfel de ghid turistic al Europei

DRUMUL SPRE SPANIA (XII). AVIGNON. CANNES

Cu o mica intrerupere a serialului nostru, datorita pornirii intr-o alta calatorie prin Europe, in urma careia va voi descrie si alte aspecte ale vechiului continent, iata urmarea povestii drumului spaniol. De la Toledo am revenit la Lloret de Mar, unde ne mai cazasem inainte de plecarea la Madrid. Era ultima noapte pe pamant spaniol. A doua zi am plecat devreme, dupa o ultima scurta plimbare pe malul marii, strazile erau proaspat spalate, ca de obicei.

Drumul spre casa a urmat sensul invers venirii: Perpignan, Montpellier, cu ocol pe la Nîmes pentru a ajunge la Avignon, urmatoarea tinta a calatoriei. Cei care ati studiat franceza, nu-i asa ca va aduceti aminte de cantecul cu "sur le pont d'Avignon…"? Cred ca auzisem cantecul si eu, chiar nefrancofon fiind, dar stiam legat de Avignon povestea cu papa si antipapa, cu schisma din interiorul bisericii catolice, podul fiind cel ce pastra unitatea. Am parcat autocarul aproape de Le Pont St. Bénézet, avand o ora la dispozitie pentru vizitarea centrului istoric al orasului. In piata palatului am vazut Palatul Papiilor si Catedrala Notre Dame des Domes, pe care am si vizitat-o in interior. Piata, pavata cu piatra, marginita de cladiri din piatra invechita, are un farmec aparte. Palatul arata a fi putrnic fortificat, turnurile si contraforturile aratand ca a fost construit pentru razboaie grele… ca intre preoti. Doar preotii au dus faima cruciatiilor pana dincolo de Asia Mica, nu?

Catedrala in care am intrat arata cu totul altfel de ce vazusem pana atunci. Foarte veche, construita prin sec. XII - XIII, pastra inca elementele de podoaba ce o faceau mai deosebita: picturile interioare aveau linia bizantina, din perioada de inceput a bisericii, cand catolicismul nu se indepartase atat de mult de ortodoxism. Interiorul, mai intunecat si lipsit de severitatea si maretia marilor catedrale gotice, parea mai familiar: cerul parea mai aproape, ca in bisericile ortodoxe, unde pasesti cu sfiala nu de teama ecoului ci de teama de a-ti auzi gandurile.

Dupa fotografiile de rigoare din piata palatului si marcarea momentului prin cumpararea vederilor suvenir, ne-am reimbarcat. Trecuse deja o jumatate de zi, veneam de la drum lung si pana in Italia la locul de innoptare mai era mult. Spre seara am oprit la Cannes.Cannes. Cea mai cunoscuta statiune de pe Cote d'Azur, alaturi de Monte Carlo. Cand spui Cannes te gandesti la trofeul ce rasplateste regizorii si actorii de cinema, aducand an de an vedetele mondiale pe celebrul covor rosu. Cu barfele si cu can-can-urile de rigoare. Autocarul ne-a lasat pe croazeta, vestitul bulevard de pe malul marii, urmand sa ne plimbam alaturi de milionarii ce-si incepeau seara in fata hotelurilor somptuoase si a restaurantelor luxoase. Hotelurile stau aliniate: Carlton, Sheraton, Hilton… care de care mai vestite si mai frumoase. Langa plaja, pe terenuri speciale, se joaca petain, un joc ce mi-a amintit de aruncatul monedei la groapa, la coltul blocului, in copilarie. Doar ca aici se arunca cu un fel de puc-uri, pe bani grei, si se numeste joc de societate. Hotelurile au in dreptul lor plaje private, unele cu debarcader si obisnuitele iahturi la ancora. In vreo doua locuri, personaje echipate ca-n filme cercetau nisipul cu aparate de detectat metale, mine, bombe (sau poate doar bijuterii pierdute…). Oamenii se pregateau sa petreaca o seara linistita. Sala de festivitati este la locul ei, pe malul Mediteranei, dar era inchis pentru noi. Nu purtam smoking, pesemne. In acel moment se desfasura in Cannes un targ al produselor pentru televiziune, de care aveam sa mai aud mult mai tarziu la televizor: nu stiu ce telenovela a fost negociata de televiziunile romanesti la respectivul targ! Magazinele erau inchise deja (si noi care speram sa vedem ceva muzee), in oras se aprindeau luminile, reclamele. Ne-am imbarcat din nou in autocar, trecand in revista stralucirea statiunii odata cu urcarea pe autostrada. Si pana la locul de cazare am tot vazut lumini, incercand sa ghicim ce vedem in dreaptam spre mare: e Nisa, sa fi fost Monte Carlo…

Ne-am cazat la Alassio, undeva in zona San Remo. Hotelul era pe Vialla del Palmi, aleea palmierilor, care pareau pusi la expozitie, strajuind drumul spre mare, fiecare de alt soi, unul mai interesant ca altul, cu o tablita indicand numele si specia. Hotelul foarte curat are in curte portocali. Si bineinteles ca nu am rezistat ispitei si, in noapte, ne-am suit pe o masa, cativa tineri, si am cules primele portocale (sau ce or fi fost) cu mainile noastre. N-au avut ele un gust prea bun dar erau din Italia! Si tot in Alassio am reusit, tarziu in noapte, plimbadu-ma pe malul marii si apoi pe strazile linistite ale oraselului, sa mananc o pizza. Pizza italiana, nu?

Articol aparut in saptamanalul regional Focus Vest, Timisoara, in perioada 2001-2002 [revin cu detalii si cu articolul scanat, atasat! Poate si ceva fotografii...]

Am dovada: a venit primavara!

2008-03-01T22:00:00.003+02:00

Asa este, pot sa spun ca Da, am dovada: a venit primavara! Ma rog, cel putin in Bulgaria... :)

Azi am facut o mica plimbare in sud de Dunare. Vorba ceea, nu mai fusesem de mult peste granita. A trecut multa vreme din ianuarie a.c., nu? :)

In Bulgaria am reusit sa fotografiez primii ghiocei pentru acest an. E drept, am mai vazut ghiocei in 2008 si in buchetele florareselor care au cucerit trotoarele la finalul de februarie abia trecut. Dar azi am fotografiat ghiocei... in mediu lor natural, flori vii! Stiti ce este simpatic: anul trecut am fotografiat primii ghiocei (si cred ca singurii pentru 2007) ... tot in Bulgaria! Dar la acel moment in Sofia in dupa-amiaza zilei de ... 18 ianuarie!!! Era la finele sejurului meu european [in drum spre Istanbul], voiaj de "sarbatorire" a UE in vreo 8 capitale europene...

Dar [si] despre aceasta, precum si despre sejurul incheiat in ianuarie anul acesta, plus despre multe alte voiaje, dar in primul rand despre pelerinajul efectuat azi in nordul Bulgariei, in curand [adica... cat de curand posibil] !

Meantime, Round, round the world!

La multi ani de 1 martie!
p.s. Imaginea cu martisor provine de la ET, Piatra Neamt... Tks!

Sempre Quartett @ Teatrul ACT

2007-12-05T01:19:00.003+02:00

Spectacol multi-art dedicat compozitorului polonez Karol Szymanovski

In cadrul Anului Karol Szymanowski, Institutul Polonez din Bucuresti a lansat invitatia de a realiza un spectacol in care sa fie prezentata creatia lui Karol Szymanowski in maniera specifica ansamblului Bucharest AV. Vor fi prezentate doua opusuri din creatia compozitorului: Sonata in Re minor opus 9 pentru vioara si pian scrisa in 1904 si Cvartetul in Do major opus 37 scris in 1917. Din creatia Grazynei Bacewicz (1909 – 1969) va fi prezentat Trio pentru oboi, vioara si violoncel (1935). Concertul audio–video fusion sustinut de Sempre Quartett impreuna cu Bucharest AV este un proiect ce care doreste sa uneasca in acelasi context trei lumi aparent diferite: lumea instrumentelor acustice, muzica electronica si arta video. Un alt element este prezenta impovizatiei (inclusiv vocala) – ca si concept venit din muzica de jazz – concept aplicat atat materialului sonor cat si celui vizual, artistul video improvizand in timpul spectacolului intr-o maniera muzicala.

Ca un element inedit – un moment de improvizatie vocal - instrumentala ce porneste de la teme muzicale prezente in concert: propunându-si o redimensionare a creaţiei muzicale culte prin alaturarea la instrumentele acustice (oboi–vioară–viola–violoncel–percutie) a instrumentelor electronice (computer–keyboards–efecte) si a imaginilor vizuale controlate în timp real, Sempre Quartett impreuna cu ansamblul Bucharest AV reusesc sa largeasca paleta de expresie şi de limbaj muzical, prezentand piese muzicale binecunoscute într-un limbaj contemporan. Redimensionarea creatiei celor doi mari compozitori polonezi are ca principal obiectiv explorarea a noi mijloace de expresie perfect sincronizate cu timpurile in care traim. Nu in ultimul rand, se rup barierele stilistice si muzica poate fi vazuta din mai multe unghiuri, ceea ce duce la o diseminare a genurilor prezente ("creatie culta", muzica electronica, arta video, jazz) in medii total noi – si, de ce nu, un grad mai mare de accesibilitate in aceste medii. Deasemenea, fuziunea dintre instrumentele acustice, voce si laptop (care poate fi manuit in timp real – ca si oricare alt instrument) reprezinta o directie prea putin batatorita in lumea muzicala contemporana. In mod complementar, arta video da noi intelesuri unei muzici "acuzata" de catre marea masa a ascultatorilor de un limbaj exagerat ermetic. Partea vizuala nu comenteaza muzica ci doar ofera un nou input de interpretare, o versiune a imaginii mentale pe care muzica o poate naste. Cel de-al treilea aspect are legatura ca si punct de plecare cu muzica de jazz: improvizatia. Mix de explozie ritmica nativa (poate chiar atavica) si un sistem armonic de inspiratie impresionista, jazz-ul este fara indoiala "copilul teribil" a muzicii secolului XX. Jazz-ul a fost primul pas spre readucerea muzicii catre oamenii "obisnuiti" si se bazeaza pe impulsul creator nativ al omului de a canta – de a face muzica. Prezenta in modul cel mai firesc in muzica "culta" de la inceputurile ei, improvizatia si-a capatat statutul de tehnica de compozitie spontana odata cu muzica de jazz. Din acest punct de vedere momentul muzical improvizat din spectacol nu va face decat sa ofere noi valente creatiei celor doi mari compozitori polonezi.

Cele doua concerte se vor desfasura la Teatrul ACT (Calea Victoriei nr.126, Bucuresti) in zilele de 9 si 10 decembrie 2007, orele 19. Intrarea va fi libera, in limita locurilor disponibile [pe site-ul Teatrului Act, la rubrica "Concertul de la ora 19" se spune ca se intra cu bilet, 10 lei, studentii au reducere 50%, desi de la Institutul Polonez au comunicat altceva!]. Durata fiecarui concert va fi de aproximativ 70 de minute. Concertele vor fi inregistrate, urmand ca materialul audio sa faca subiectul unei aparitii discografice editate de catre Institutul Polonez.

In ceea ce priveste artistii, ei reprezinta elita tinerei generatii de artisti bucuresteni, fiecare dintre ei fiind un punct de reper in zona artistica in care activeaza. Puteti afla informatii detaliate vizitand resursele web mentionate mai jos.

Artisti:

Sempre Quartett: Georgiana Maria – vioara I, Irina Soleanu – vioara II, Marie–Jeanne Mai–Antal – viola, Mariana Amarinei – violoncel

Bucharest AV: Vlaicu Golcea – instrumente electronice, Oana Maris – oboi, Daniel Ivascu – percutie, Vj Casa Gontz – artist video

Invitati: Marta Hristea – voce, Vlad Popescu – baterie & percutie, Cristian Soleanu – saxofon
Electric Brother – instrumente electronice, bas

Resurse Web : http://www.culturapoloneza.ro/ si http://www.teatrulact.ro/

Promovare [si] prin: www.bucuresteni.ro, http://www.sapteseri.ro/, www.timisoreni.ro

Poate ca nu ar strica mentionarea la resurse web si a adresei paginii web [in proiect!] a cvartetului de coarde Sempre Quartett, din care fac parte Georgiana Maria – vioara I, Irina Soleanu – vioara II, Marie–Jeanne Mai–Antal – viola si Mariana Amarinei – violoncel. Pana la lansarea unei pagini web definitive, finale, datele de contact ale membrelor cvartetului pot fi gasite pe http://sempre.quartett.googlepages.com . Sau ma puteti intreba pe mine :)

Ovidiu SIMINA

2007-09-06T18:18:00.000+03:00

pagina in constructie