Cred ca este timpul sa ma tin de promisiuni! Macar de cele pe care le-am facut... fata de mine! Mi-am promis sa pun undeva, laolalta, tot ce am scris [sau as vrea sa scriu] legat de voiajele mele. Partenerul meu de voiaj de asta iarna - tata - mi-a spus nu o data ca "noi trebuie sa facem o carte, trebuie sa scriem pe unde am fost". Nu scriu neaparat pentru asta. Dar daca pe vremuri tot foloseam la muzee o legitimatie de presa [de aia care-ti permite sa si dormi la Louvre, daca vrei, anytime, fara bani!], nu e pacat sa nu-mi ... fac jobul? De multe ori chiar glumeam cu amicii: inainte de a-mi lua diploma de jurist, aveam deja una de fotograf si vreo doua legitimatii de presa, basca una internationala :) Apropo, pentru detalii, cauta-mi CV-ul :)
Asadar: pana una alta pun in spatiu virtual ce am gasit prin arhiva electronica [on-line sau nu] din ce am scris prin anii 2001-2002. Ulterior incerc sa scanez articolele pe care nu le-am pastrat in format electronic, eventual le rescriu dupa original. La vremea lor, materialele au fost ilustrate cu fotografii "ale autorului" sau nu, dupa caz... Articolele pe turism au aparut cu precadere in suplimentul turistic al revistei saptamanale Focus Vest din Timisoara (care pe vremea aia chiar promova reportajele de gen, inainte de a alege doar publicitatea pentru firmele din turism). Acolo au aparut urmatoarele seriale: La pas prin Romania; Drumuri spre manastiri si Un altfel de ghid turistic al Europei (din cate imi amintesc, serialul avea episoade de genul Verona; Milano; Coasta de Azur; Barcelona; Barcelona, din nou; Andorra; Madrid; Madrid - PRADO; Escorial; Avignon; Pisa, Venetia. Dupa un timp [2003], serialul european a fost continuat in Pentru Patrie, revista lunara editata la Bucuresti, cred ca foloseam si subtitlul Un politist roman prin Europa... ramane sa verific :) Apoi, urmeaza bineinteles Round, round the World! Abia astept!
Mentiune: citind acum, dupa poate 7 ani, textele mele, chiar nu mai stiu de unde aveam atunci informatiile puse in text. Nu mai stau sa le verific acum, luati-le asa cum sunt. Eventual, folositi serviciul de comentarii. Apropo, nu accept nici o postare anonima a vreunui comentariu!!
De indata ce (re)gasesc textele de la tot serialul, le postez in ordine... Ei, o oarecare ordine...
------------------------------------------------------------
Un altfel de ghid turistic al Europei
DRUMUL SPRE SPANIA (XII). AVIGNON. CANNES
Cu o mica intrerupere a serialului nostru, datorita pornirii intr-o alta calatorie prin Europe, in urma careia va voi descrie si alte aspecte ale vechiului continent, iata urmarea povestii drumului spaniol. De la Toledo am revenit la Lloret de Mar, unde ne mai cazasem inainte de plecarea la Madrid. Era ultima noapte pe pamant spaniol. A doua zi am plecat devreme, dupa o ultima scurta plimbare pe malul marii, strazile erau proaspat spalate, ca de obicei.
Drumul spre casa a urmat sensul invers venirii: Perpignan, Montpellier, cu ocol pe la Nîmes pentru a ajunge la Avignon, urmatoarea tinta a calatoriei. Cei care ati studiat franceza, nu-i asa ca va aduceti aminte de cantecul cu "sur le pont d'Avignon…"? Cred ca auzisem cantecul si eu, chiar nefrancofon fiind, dar stiam legat de Avignon povestea cu papa si antipapa, cu schisma din interiorul bisericii catolice, podul fiind cel ce pastra unitatea. Am parcat autocarul aproape de Le Pont St. Bénézet, avand o ora la dispozitie pentru vizitarea centrului istoric al orasului. In piata palatului am vazut Palatul Papiilor si Catedrala Notre Dame des Domes, pe care am si vizitat-o in interior. Piata, pavata cu piatra, marginita de cladiri din piatra invechita, are un farmec aparte. Palatul arata a fi putrnic fortificat, turnurile si contraforturile aratand ca a fost construit pentru razboaie grele… ca intre preoti. Doar preotii au dus faima cruciatiilor pana dincolo de Asia Mica, nu?
Catedrala in care am intrat arata cu totul altfel de ce vazusem pana atunci. Foarte veche, construita prin sec. XII - XIII, pastra inca elementele de podoaba ce o faceau mai deosebita: picturile interioare aveau linia bizantina, din perioada de inceput a bisericii, cand catolicismul nu se indepartase atat de mult de ortodoxism. Interiorul, mai intunecat si lipsit de severitatea si maretia marilor catedrale gotice, parea mai familiar: cerul parea mai aproape, ca in bisericile ortodoxe, unde pasesti cu sfiala nu de teama ecoului ci de teama de a-ti auzi gandurile.
Dupa fotografiile de rigoare din piata palatului si marcarea momentului prin cumpararea vederilor suvenir, ne-am reimbarcat. Trecuse deja o jumatate de zi, veneam de la drum lung si pana in Italia la locul de innoptare mai era mult. Spre seara am oprit la Cannes.Cannes. Cea mai cunoscuta statiune de pe Cote d'Azur, alaturi de Monte Carlo. Cand spui Cannes te gandesti la trofeul ce rasplateste regizorii si actorii de cinema, aducand an de an vedetele mondiale pe celebrul covor rosu. Cu barfele si cu can-can-urile de rigoare. Autocarul ne-a lasat pe croazeta, vestitul bulevard de pe malul marii, urmand sa ne plimbam alaturi de milionarii ce-si incepeau seara in fata hotelurilor somptuoase si a restaurantelor luxoase. Hotelurile stau aliniate: Carlton, Sheraton, Hilton… care de care mai vestite si mai frumoase. Langa plaja, pe terenuri speciale, se joaca petain, un joc ce mi-a amintit de aruncatul monedei la groapa, la coltul blocului, in copilarie. Doar ca aici se arunca cu un fel de puc-uri, pe bani grei, si se numeste joc de societate. Hotelurile au in dreptul lor plaje private, unele cu debarcader si obisnuitele iahturi la ancora. In vreo doua locuri, personaje echipate ca-n filme cercetau nisipul cu aparate de detectat metale, mine, bombe (sau poate doar bijuterii pierdute…). Oamenii se pregateau sa petreaca o seara linistita. Sala de festivitati este la locul ei, pe malul Mediteranei, dar era inchis pentru noi. Nu purtam smoking, pesemne. In acel moment se desfasura in Cannes un targ al produselor pentru televiziune, de care aveam sa mai aud mult mai tarziu la televizor: nu stiu ce telenovela a fost negociata de televiziunile romanesti la respectivul targ! Magazinele erau inchise deja (si noi care speram sa vedem ceva muzee), in oras se aprindeau luminile, reclamele. Ne-am imbarcat din nou in autocar, trecand in revista stralucirea statiunii odata cu urcarea pe autostrada. Si pana la locul de cazare am tot vazut lumini, incercand sa ghicim ce vedem in dreaptam spre mare: e Nisa, sa fi fost Monte Carlo…
Ne-am cazat la Alassio, undeva in zona San Remo. Hotelul era pe Vialla del Palmi, aleea palmierilor, care pareau pusi la expozitie, strajuind drumul spre mare, fiecare de alt soi, unul mai interesant ca altul, cu o tablita indicand numele si specia. Hotelul foarte curat are in curte portocali. Si bineinteles ca nu am rezistat ispitei si, in noapte, ne-am suit pe o masa, cativa tineri, si am cules primele portocale (sau ce or fi fost) cu mainile noastre. N-au avut ele un gust prea bun dar erau din Italia! Si tot in Alassio am reusit, tarziu in noapte, plimbadu-ma pe malul marii si apoi pe strazile linistite ale oraselului, sa mananc o pizza. Pizza italiana, nu?
Articol aparut in saptamanalul regional Focus Vest, Timisoara, in perioada 2001-2002 [revin cu detalii si cu articolul scanat, atasat! Poate si ceva fotografii...]
Asadar: pana una alta pun in spatiu virtual ce am gasit prin arhiva electronica [on-line sau nu] din ce am scris prin anii 2001-2002. Ulterior incerc sa scanez articolele pe care nu le-am pastrat in format electronic, eventual le rescriu dupa original. La vremea lor, materialele au fost ilustrate cu fotografii "ale autorului" sau nu, dupa caz... Articolele pe turism au aparut cu precadere in suplimentul turistic al revistei saptamanale Focus Vest din Timisoara (care pe vremea aia chiar promova reportajele de gen, inainte de a alege doar publicitatea pentru firmele din turism). Acolo au aparut urmatoarele seriale: La pas prin Romania; Drumuri spre manastiri si Un altfel de ghid turistic al Europei (din cate imi amintesc, serialul avea episoade de genul Verona; Milano; Coasta de Azur; Barcelona; Barcelona, din nou; Andorra; Madrid; Madrid - PRADO; Escorial; Avignon; Pisa, Venetia. Dupa un timp [2003], serialul european a fost continuat in Pentru Patrie, revista lunara editata la Bucuresti, cred ca foloseam si subtitlul Un politist roman prin Europa... ramane sa verific :) Apoi, urmeaza bineinteles Round, round the World! Abia astept!
Mentiune: citind acum, dupa poate 7 ani, textele mele, chiar nu mai stiu de unde aveam atunci informatiile puse in text. Nu mai stau sa le verific acum, luati-le asa cum sunt. Eventual, folositi serviciul de comentarii. Apropo, nu accept nici o postare anonima a vreunui comentariu!!
De indata ce (re)gasesc textele de la tot serialul, le postez in ordine... Ei, o oarecare ordine...
------------------------------------------------------------
Un altfel de ghid turistic al Europei
DRUMUL SPRE SPANIA (XII). AVIGNON. CANNES
Cu o mica intrerupere a serialului nostru, datorita pornirii intr-o alta calatorie prin Europe, in urma careia va voi descrie si alte aspecte ale vechiului continent, iata urmarea povestii drumului spaniol. De la Toledo am revenit la Lloret de Mar, unde ne mai cazasem inainte de plecarea la Madrid. Era ultima noapte pe pamant spaniol. A doua zi am plecat devreme, dupa o ultima scurta plimbare pe malul marii, strazile erau proaspat spalate, ca de obicei.
Drumul spre casa a urmat sensul invers venirii: Perpignan, Montpellier, cu ocol pe la Nîmes pentru a ajunge la Avignon, urmatoarea tinta a calatoriei. Cei care ati studiat franceza, nu-i asa ca va aduceti aminte de cantecul cu "sur le pont d'Avignon…"? Cred ca auzisem cantecul si eu, chiar nefrancofon fiind, dar stiam legat de Avignon povestea cu papa si antipapa, cu schisma din interiorul bisericii catolice, podul fiind cel ce pastra unitatea. Am parcat autocarul aproape de Le Pont St. Bénézet, avand o ora la dispozitie pentru vizitarea centrului istoric al orasului. In piata palatului am vazut Palatul Papiilor si Catedrala Notre Dame des Domes, pe care am si vizitat-o in interior. Piata, pavata cu piatra, marginita de cladiri din piatra invechita, are un farmec aparte. Palatul arata a fi putrnic fortificat, turnurile si contraforturile aratand ca a fost construit pentru razboaie grele… ca intre preoti. Doar preotii au dus faima cruciatiilor pana dincolo de Asia Mica, nu?
Catedrala in care am intrat arata cu totul altfel de ce vazusem pana atunci. Foarte veche, construita prin sec. XII - XIII, pastra inca elementele de podoaba ce o faceau mai deosebita: picturile interioare aveau linia bizantina, din perioada de inceput a bisericii, cand catolicismul nu se indepartase atat de mult de ortodoxism. Interiorul, mai intunecat si lipsit de severitatea si maretia marilor catedrale gotice, parea mai familiar: cerul parea mai aproape, ca in bisericile ortodoxe, unde pasesti cu sfiala nu de teama ecoului ci de teama de a-ti auzi gandurile.
Dupa fotografiile de rigoare din piata palatului si marcarea momentului prin cumpararea vederilor suvenir, ne-am reimbarcat. Trecuse deja o jumatate de zi, veneam de la drum lung si pana in Italia la locul de innoptare mai era mult. Spre seara am oprit la Cannes.Cannes. Cea mai cunoscuta statiune de pe Cote d'Azur, alaturi de Monte Carlo. Cand spui Cannes te gandesti la trofeul ce rasplateste regizorii si actorii de cinema, aducand an de an vedetele mondiale pe celebrul covor rosu. Cu barfele si cu can-can-urile de rigoare. Autocarul ne-a lasat pe croazeta, vestitul bulevard de pe malul marii, urmand sa ne plimbam alaturi de milionarii ce-si incepeau seara in fata hotelurilor somptuoase si a restaurantelor luxoase. Hotelurile stau aliniate: Carlton, Sheraton, Hilton… care de care mai vestite si mai frumoase. Langa plaja, pe terenuri speciale, se joaca petain, un joc ce mi-a amintit de aruncatul monedei la groapa, la coltul blocului, in copilarie. Doar ca aici se arunca cu un fel de puc-uri, pe bani grei, si se numeste joc de societate. Hotelurile au in dreptul lor plaje private, unele cu debarcader si obisnuitele iahturi la ancora. In vreo doua locuri, personaje echipate ca-n filme cercetau nisipul cu aparate de detectat metale, mine, bombe (sau poate doar bijuterii pierdute…). Oamenii se pregateau sa petreaca o seara linistita. Sala de festivitati este la locul ei, pe malul Mediteranei, dar era inchis pentru noi. Nu purtam smoking, pesemne. In acel moment se desfasura in Cannes un targ al produselor pentru televiziune, de care aveam sa mai aud mult mai tarziu la televizor: nu stiu ce telenovela a fost negociata de televiziunile romanesti la respectivul targ! Magazinele erau inchise deja (si noi care speram sa vedem ceva muzee), in oras se aprindeau luminile, reclamele. Ne-am imbarcat din nou in autocar, trecand in revista stralucirea statiunii odata cu urcarea pe autostrada. Si pana la locul de cazare am tot vazut lumini, incercand sa ghicim ce vedem in dreaptam spre mare: e Nisa, sa fi fost Monte Carlo…
Ne-am cazat la Alassio, undeva in zona San Remo. Hotelul era pe Vialla del Palmi, aleea palmierilor, care pareau pusi la expozitie, strajuind drumul spre mare, fiecare de alt soi, unul mai interesant ca altul, cu o tablita indicand numele si specia. Hotelul foarte curat are in curte portocali. Si bineinteles ca nu am rezistat ispitei si, in noapte, ne-am suit pe o masa, cativa tineri, si am cules primele portocale (sau ce or fi fost) cu mainile noastre. N-au avut ele un gust prea bun dar erau din Italia! Si tot in Alassio am reusit, tarziu in noapte, plimbadu-ma pe malul marii si apoi pe strazile linistite ale oraselului, sa mananc o pizza. Pizza italiana, nu?
Articol aparut in saptamanalul regional Focus Vest, Timisoara, in perioada 2001-2002 [revin cu detalii si cu articolul scanat, atasat! Poate si ceva fotografii...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu