Curatenie de inbox (2)

[continuarea episodului anterior]

Subject: ganduri bune din Maroc
To: alex____@hotmail.com
12 mai 2003

Draga Alexandra,
sper ca esti bine si toate sunt asa cum ti le doresti. imi spuneai ca te intereseaza cateva instantanee marocane, fiindca despre Spania ti se poate povesti mult mai usor...
iata in continuare cateva din primele mele impresii la contactul cu Marocul, implicit Africa.

va urma un mesaj lung, pe care doar daca ai timp si rabdare il poti citi pana la capat :)) si sper sa ti se pare interesant ce iti scriu. acum sunt la Tanger, in nord, pe cale de a ma intoarce in Spania dupa petrecerea a 4 zile in Maroc, si pe ultima suta de metri am hotarat sa mai raman aici vreo cateva zile. ceva imi place aici, este un oras arab europenizat, plin de soare si lumini, iar hotelul este super ieftin, mai putin de 4 euro pe noapte (mai in gluma, mai mult costa internetul decat cazarea).

de cand ti_am scris ultima data, adica din Barcelona, a trecut mult timp, am vazut multe si mi s-au intamplat multe. am vizitat Palma de Mallorca, am stat in Playa de Palma, El Arenal, am facut plaja de mi s-a cojit pielea pe spate :)), am povestit o gramada ce chestii cu politistii din Palma (pot spune ca mi-am facut ceva prieteni pe acolo. adica IPA chiar ajuta la ceva). am ajuns sa vad si insula Ibiza, si o statiune de acolo, San Antoni... dar despre toate astea iti povestesc alta data (daca iti scriam "salutari din Ibiza" iti povesteam acum, nu?)
dupa vizitarea Granadei si luarea unui prim contact cu arta araba la Alhambra, am ajuns in Africa, venind cu feribotul dinspre Algeciras, Spania.

la coborarea de pe vapor (deja imi place sa merg cu vaporul...) am intalnit alti 4 turisti straini, si am facut o echipa sa cucerim impreuna Africa. din port am gasit in cele din urma un autobuz, numarul 13, care ne_a dus la gara. asta fiind undeva la capatul orasului. nu credeam ca orasul asta, TANGER, este asa de mare; ca toate orasele marocane, este o ciudata impletire de nou si vechi, cu diferenta ca aici se construieste mult; multe case inca nu sunt terminate.

[ .... cum o parte din mesaj reia din cel anterior, catre alt destinatar :) nu il repet ...]

dimineata am dat o fuga prin oras, vreun ceas, iar la 10.15 am luat trenul spre misteriosul Marrakesh; toti mi-au spus ca aici voi gasi adevarata lume araba, marocana, nu la rabat sau casablanca si la FES, in nord, unde traiesc aia ca in evul mediu, langa blocuri europene; si pe aici, in orasul vechi, poti gasi mercedesuri imense langa case ce dau sa cada, facute din pamant acum vreo suta de ani...

m-am cazat la un hotel recomandat de un ceh intalnit pe tren; a fost bine. pentru a vedea cat mai mult din oras pe soare (am crezut ca se poate intra in palatul regal si m-am grabit), am ratat un dus fierbinte de 7 dirhame; de inmultit suma cu 3500, se se afle aproximatia in lei :)) :))

m-am plimbat toata dupa amiaza, cautand si sa gasesc sa si manac ceva care sa imi placa cum arata. doar aici la Tanger am cumparat prima paine araba, mi s-a parut sigura, vorbind de igiena, boulangeria arata exact ca cele europene... se pare ca ma voi obisnui cu viata pe aici, asa cum m-as putea obisnui si cu fetele lor; ca am intalnit cateva bucati... [sic!]

de la Marrakech am plecat spre Casablanca, numita de ei simplu CASA, restul fiind adaugire frantuzeasca. La plecarea din Marrakech am luat autobuzul spre gara. La sosirea la gara am apasat pe butonul cuvenit ca sa semnalizez viitoarea coborare. normal, nu? ei bine, soferul a tresarit, nimeni nu foloseste la ei butonul (doar aici la Tanger se uziteaza...), ei bat din palme sau striga la statii. dupa coborare, soferul mi-a zambit si mi-a facut cu mana. m-a distrat chestia asta...

la Casablanca am iesit din gara cautand Medina, orasul vechi; cum nu se gasesc harti turistice pe aici, decat pe la chioscurile de ziare, pe bani (iar eu obisnuit prost de europeni, sa capat harti pe gratis...), am pornit la plezneala. am vazut doi japonezi discutand cu un sofer de taxi (exista petit taxi, de obicei renault clio sau fiat uno, ieftine, negociabile, si grand taxi, doar mercedesuri 240D, cu pret fix, pe persoana, scumpe...); nu s-au inteles cu ala si abia dupa aia am pricepu de ce: indivizii nu stiu decat japoneza, pe cand marocanii vorbes cursiv franceza si uneori engleza... am intrat in vorba cu ei prin semne, cerandu-le ghidul turistic, sa caut harta cu auberge de jeunes, care stiam cam pe unde se afla, am intrebat un politist de un autobuz (ce bine ca ma descurc in franceza, iar politistii stiu si engleza...), el ne-a recomandat un taxiu si ne-a si oprit un petit taxi. ne-am inghesuit si am plecat: la hotel ala a cerut dublu decat normal, neflosind contorul, eu am inceput sa negociez cu el, japonezii insa au platit si au plecat facandu-mi cu mana ca imi multumesc; asa ca ala a primit 20 dirhami, dar dupa negociere mi-a dat mie 5. la final m-am trezit ca am in mana 5 DH, am ajuns pe gratis la hotel, japonezii plecasera...

la Youth hostel m-am cazat urgent; mai apoi am aflat ca si amicii mei veniesera din Rabat si erau tot acolo. la ora 17, la locul de intalnire prestabilit m-am intlnit cu unul din ei si astfel am refacut echipa. noaptea am reintalnit si cehul din tren, multumindu-i pentru sfaturile legate de Marrakech. Tot la acelasi hotel i-am indumat apoi si pe amicii mei (doi dintre ei vin in iulie in Romania, ne revedem!) [update 2008: tipul de origine croata, nascut prin Australia, ea din Noua Zeelanda, traiau la Londra, se cunoscusera la Geneva, acum faceau inconjorul lumii, singuri... erau in an sabatic, isi luasera vacanta un an si calatoreau, cu cate doua rucsace fiecare, ea avea si un carucior cu rotile, in rucsacele cele mici aveau doar ghiduri turistice!... nu au mai ajuns in Romania, s-au oprit in alta parte si au avut parca ceva probleme; dupa un timp am primit mesaj de urgenta: devenisera parinti si isi impartaseau bucuria cu toata lumea!!]

a doua zi, eu plecand spre FES, ei spre Marrakech. despre Casablanca, mai nimic. este oras industrial, nu are nimic, doar o moscheie imensa, construita acum 10 ani, la malul oceanului, ceva modern, arhitect fiind un japonez (ai inteles ceva?). cum nu am vazut celebrul fim (sau nu imi amintesc nimic), nu stiu ce sa iti spun de acest oras.

la Fes trebuie sa fii calcat gresit la coborarea din tren. am avut de fapt probleme de la plecare. ramasesem fara valuta marocana, fiind vineri nu am gasit deschis la ghiseu de schimb, am scos de pe card, dar nu destul, cardul respectiv il golisem deja; dar am pierdut trenul de legatura catre gara centrala, asa ca am dat banii pana la urma pe taxiu (8 dh, pretul corect, nu 20!); ajuns la Fes, fara harta sau ceva (ce-i drept, eu nu am fost deloc pregatit pentru Africa!), nu am stiut ce sa fac. m-a abordat un individ oferindu-mi un hotel, cand am urcat in autobuz, mi-a taiat unul borseta! am obervat ca se invarte pe langa mine, altii m-au si atentionat, dar abia la hotel am observat taietura. nu apucase sa taie destul ca sa ia ceva. asa ca dupa amiaza mi-am petrecut-o cosand borseta (in care am banii, actele). am intrat apoi in nebunia orasului arab, pierzandu-ma in multime. ciudata viata au astia, printre magari, mercedesuri, artizanat, animale, chinezarii, alimente... am facut si ceva poze, evitand sa fotografiez oamenii, nu mai am chef de probleme...

dimineata m-au sculat cocosii si gainile omniprezente, plecand spre gara. bineinteles ca ramasesem fara bani din nou, cu euro nu prea ai ce face duminica dimineata in Fes... la bancomatul in care incercasem seara un card, nu mi-a mers, cardul avea sub zece euro pe el... am ajuns la gara cu ultimii bani, iar la casierie mi-au spus ca nu accepta carduri (la Casablanca desi acceptau, am platit cash!). am luat un taxiu si am fugit in centrul orasului (mai aveam 10 minute pana la tren), am gresit codul pin de trei ori (pe hartiuta aveam mai multe coduri, iar cardul asta VISA nu il mai folosisem de mult, l-am incurcat cu cel Maestro pe care am avut anul trecut banii de bursa...); bineinteles ca bancomatul mi-a papat cardul!

am revenit la gara cu soferii furiosi, si l-am indupecat pe cel de la receptia hoteluilui Ibis (hoteluri ce se afla doar langa garile oraselor, nu stiu de ce) sa-imi schimbe niste monede de euro. atunci chiar nu aveam chef sa imi schimbe o bancnota de 50 de euro o data (bine ca o sparsesem pe cea de 200...). i-am fugarit pe soferi, am platit biletul de tren (de fapt suplimentul, 3.4 euro), si mi-am luat de mancare. receptionistul imi platise, din greseala, dublu, pentru cei 3 euro ai mei. la gara aflu ca trenul de ora 7 este anulat, urmatorul este la 13! dupa un timp apare receptionistul, anuntandu-ma ca trebuie sa-i returnez diferenta de 26 de dh (imi daduse 60 in loc de 30 si ceva); i-am aratat mancarea si restul: 7 dh si 80 euro centi, monede; a plecat bombanind. eu mai aveam ceva in alt buzunar: imi legasem in gara bagajele cu un lant si eram convins ca am uitat cheia de la lacat la hotel... asa ca am folosit ce imi pusesem deoparte pentru a merge iarasi in oras... la hotel, nimic; intors la gara, am rasturnet continutul rucsacului legat de niste fiare cu lantul meu, si am gasit cheile pe fundul lui. cum ajunsesera acolo, eu sincer nu stiu...

in gara am cunoscut niste cehi, 7, care stiau despre Romania mai multe chiar decat mine, umblasera mai mult pe acolo. cu ei am ajuns in Tanger, cautand un hotel (e mai usor sa imparti la un numar par camerele...) astazi ei au plecat spre Madrid, eu am hotarat sa mai raman aici. asa soare este... daca este la fel si maine, si poimaine, doar pe plaja pot fi de gasit. Si doar joi sau vineri plec direct spre Elvetia. Las Sevilla si Cordoba pe alta data... daca anul trecut nu a fost sa vad Sevilla, o las si acum pentru data viitoare, poate la anul, nu?

[update 2008: bineinteles ca nici una din corespondentele mele de la acea vreme nu a aflat ce m-a tinut pe mine in Tanger mai multe zile, in loc sa merg la Sevilla sau Cordoba :) normal ca imi placea acolo! avea ochii negrii si se numea Madiha... a fost ziua ei pe 1 martie. Oare ce o mai fi facand... Sa va povestesc cum am invatat eu franceza? :)]

aici se gaseste internet, desi mai scump ca in alte zone ale Marocului, asa ca voi reveni. promit sa nu mai fie la fel de lung! iar mai multe amanunte, acasa...
cu drag, Ovidiu

Subject: sa vezi aici fetitze...
To: "Ioana C." cioana@____.ro
13 mai 2003

Draga mea Ioana,
ca sa vezi cat tin eu la tine, m-am si gandit la o solutie pentru a-ti face norma de alergare zilnica, sau ma rog, saptamanala... :))
uite cum vom face: iti voi da voie sa alergi dupa mine. prin Bucuresti sau pe unde vei dori tu... fie si la Sinaia sau la mare (ca sa vezi si tu macar Marea Neagra anu asta...) :)) si vei putea alerga in voie, adica dupa pofta inimii, si nu doar doi km, iar eu, daca vrei, iti promit sa nu ma las prins usor... :)) eventual asa, de stimulare a alergatorului...

ce sa iti mai povestesc de pe aici, nu este chiar asa cald, este inca placut. zilele astea sunt intr-adevar de concediu pentru mine, pentru ca seara ma plimb, mananc si ma culc relativ devreme si ma trezesc definitiv la 10 si ma ridic din pat la 11, inainte de pranz (trebuie tinut seama ca eu sunt cu trei ore in urma fata de Bucuresti si cu doua in urma fata de Europa, adica atunci cand la Tanger este ora 5 dimineata - iar mie imi sare somnul pe la 4 - la Bucuresti unii muncesc de multa vreme, fiind trecut de ora de cafea; pentru politie vorbesc eu, nu pentru scriitorasii de la Ziua care isi incep ... ziua ca si arabii, pe la 9-11... sic!

daca iti spun ca m-am plictisit de alergat prin diferite orase ca sa vad cine stie ce, ma crezi? Acum parca am chef de odihna, sa nu stiu azi ce fac maine, sa las la voia intamplarii, mergand agale pe strazi si cumparandu-mi ce-mi pofteste inima. mai ales ca fructele la care poftesc sunt chiar ieftine...

la Palma de Mallorca am alergat in port, la propriu, sa prind feribotul; apoi la Barcelona sa prind trenul spre Granada. am ajuns la Granada dimineata, dupa ce am dormit in tren la cuseta de 25.5 euro (si am mancat ca smecherii la restaurant de 22.5 euro...), am gasit cazare, mergand pe jos pana in centru de m-am plictisit, in urma unei batranele (macar de era tinerica...) proprietara de pensiune, vezi doamne pentru a face economie de biletul de autobuz. si a cunoaste orasul :)) am aflat mai tarziu cat costa biletul, exact 0.85 euro... dupa ce m-am instalat am dat fuga sa vad orasul. nu m-am gandit sa imi iau hanoracul special de ploaie (o chestie cumparata anul trecut la Sintra, Portugalia, cu ocazia intalnirii... unei chestii brunete, de origine poloneza...), iar dupa ce am mers pe jos tot orasul, gasind Alhambra, am stat la coada la bilete vreo jumatate de ora. Fiind oameni care se respecta, nu ofera reduceri la bilete pentru studenti sau... jurnalisti. pot spune ca m-am bucurat printre fericitii care au prins bilete de intrare pentru dupa amiaza (era ora 13 si biletul meu era valabil intre 17.30 si 18!), unii multi nu au mai prins! am alergat iar prin oras cautand ceva mancare, si suveniruri, comparand preturi... la un moment dat a inceput ploaia cu rafale, apoi s-a oprit, pentru a se porni ca lumea exact inainte de ora 16, aleasa de mine pentru vizitarea minunatiilor arabe din Alhambra. Care minunatii, poate si din cauza ploii, m-au lasat cam rece (ploaia, totusi, de vara, nefiind prea rece, dar enervanta). doar gradina (daca nici arabii nu stiu sa faca gradini, apai nimeni nu mai stie... asta mi s-a confirmat si in Maroc) m-a incantat. daca ai stii ce frumos miros trandafirii, fiecare de alta culoare, mai aromati, mai parfumati... parca mai fain miroseau pe ploaie... la un alt moment dat s-a oprit ploaia, pentru a continua doar in mici reprize. eu fiind déjà murat, dar parca mai conta. in plimbarea mea prin castel (Alhambra este un fel de castel, cetate, in interiorul careia se aflau mai multe palate, in prezent fiind cateva in ruina, doar doua bine conservate, muzee; aici poti gasi si ceva hoteluri de 3 - 5 stele, foarte interesante... mai sunt apoi gradinile, parcul...). pe acolo m-am bagat in seama cu o japoneza, foarte bucuroasa ca are cu cine vorbi engleza. din pacate (pentru mine) nu iti pot oferi mai multe amanunte (fie sau nu picante) legate de individa in cauza, desi ne-am plimbat pana catre seara impreuna... si atat. dupa butonarea internetului si cumpararea unor mici suveniruri, a venit ora de somn, iar dimineata alergarea spre gara. somn in tren, studiul viitorului traseu la Algeciras, in gara, apoi alergare dupa un supermarket, pentru alimente... civilizate, inainte de plecarea spre Africa, apoi fuga (da fuga, tata!) la feribot. acesta fiind unul vechi, marocan, inclusiv cu moscheie pe el, pentru rugaciune, si cu duty-free, cu tigari cumparate cu sacosa, si cu parfumuri "originale" suspect de ieftine, fie si pentru un duty-free. sau ma insel eu? la Tanger fuga la tren, acolo pauza doua ore, fuga la hotel si fuga in oras la masa. a doua zi orasul pe fuga, in cautarea unui birou de schimb (si acum sunt la internet pentru ca astia au program de francezi, pana la 14.15 au inchis la banci... eu acum astept sa se deschida bancile cu schimbul valutar...), apoi fuga la gara. in Marrakech am mers la pas, dar la Casablanca am alergat iar, la plecarea din oras, tot cautand oficiu de schimb valutar (niciodata nu am stiut exact cat de mult sa schimb...). la Fes am alergat dimineata, doar aici am chef sa stau sa ma odihnesc!

pana acum, aici, la Tanger, in fiecare oras am ajuns dupa amiaza (doar aici am ajuns seara), iar a doua zi, la prima ora, am plecat spre alta destinatie. nu am avut timp sa merg la pas. acum am... si asta si fac, ma plimb, ma uit dupa fetitele lor, unele sfioase, imbracate in haine traditionale, unele cu ochi jucausi, altele elegante, occidentalizate, iar unele de-a dreptul penale...
legat de fetitele marocane s-ar putea sa revin... cu alta ocazie, mai degraba acasa...

pana una alta, pe curand
cu drag, inca nemancat de marocance
Ovidiu

--- Ioana C. wrote:
> Hei, calatorule,
> Scuza-ma ca nu ti-am raspuns penultima oara cand mi-ai scris, dar sincera sa fiu m-ai cam complexat, tu imi povestesti de Casablanca, Fes si toate celelalte minunatii (apropo, daca le pun toate la un loc fac un adevarat jurnal de calatorie) iar eu chiar nu as avea cu ce sa ma laud si orice as avea de zis ar parea complet plictisitor prin comparatie. La noi nu se intampla nimic interesant, decat ca este foaaaarte cald (deja au fost zile cu 37 de grade), fetele au trecut la fustitze si bluzitze, toata lumea transpira si injura transportul in comun iar in uichend se reped mai toti prin toate strandurile jegoase sa se racoreasca... nici nu iti inchipui cata lume pluteste prin Dambovitza de dimineata pana seara! Asa ca te invidiez grozav ca nu esti aici (inca!) sa vezi toate oribilitatzile astea. In alta ordine de idei, sunt cat de cat bine, mai odihnita ca inainte sa Paste, ca am mai prins cateva uichenduri in care am dormit sau m-am plimbat prin parc... ba chiar am si alergat duminica trecuta cu prietena mea pe stadion... 2km si un pic si sunt foarte mandra de mine. Ma rog, nu sunt foarte mandra de febra musculara pe care inca o mai am, dar mi-am propus sa fac miscare mai multa si daca nu am bani sa imi cumpar o banda din aceea de alergat in casa, macar de 2 ori/saptamana ma duc sa alerg in parc sau pe stadion. cat mai pot.... Cu munca toate bune deocamdata, ba chiar se prevede o marire de salariu. Si maine am un interviu la Elle, sa vedem ce iese si de acolo, sa imi tzii pumnii. In final nu pot decat sa iti urez nervi tari (ca observ ca ai tot felul de probleme pe acolo...) si sa ai puterea sa vezi cat mai multe, sa ai ce povesti la cei mai putzin norocosi sau mai leneshi ca tine!
Ai grija sa te intorci intreg!
> Te pup, I.
> PS: Si mai scrie-mi, imi place mult ce si cum zici.

[update 2008: si mie imi place ce si cum spui. ba chiar ce si cum fotografiezi! nu degeaba m-ai inspirat in blogareala...]